Logo

Cancerul Vaginal - cauze, simptome si tratament

Cancerul Vaginal - cauze, simptome si tratament

Cancerul Vaginal

Table of Content

Cancerul vaginal este cel mai rar tip de cancer genital. Acesta poate apărea prin multiplicarea anormală a celulelor din structura peretelui vaginal, însă, în majoritatea cazurilor, cancerul vaginal este determinat de extensia unui cancer primar localizat în altă parte a organismului, cel mai frecvent fiind cauzat de cancerul endometrial, cancerul de col uterin sau cancerul ovarian. 

Vaginul este un conduct muscular care face legătura între canalul cervical și vulvă, comunicând cu exteriorul prin orificiul vaginal. Din punct de vedere structural, peretele vaginului este format din: un strat interior (reprezentat de epiteliu scuamos stratificat), ce tapetează la interior canalul vaginal; un strat intermediar (lamina propria), reprezentat de țesut conjunctiv elastic și un strat profund - stratul muscular vaginal. 

Vaginul are o lungime de circa 7-10 centimetri și deține un rol important în desfășurarea funcțiilor fiziologice, cum ar fi: eliminarea sângelui menstrual, actul sexual și implicit concepția și nașterea pe cale vaginală. Lubrefierea vaginului se produce prin secreția mucusului de către celulele colului uterin, vaginul neconținând glande în structura sa. 

Tipuri De Leziuni Vaginale

Leziuni Precanceroase Ale Vaginului

Diplazia vaginală (VaIN) reprezintă o leziune precanceroasă intraepitelială, localizată, determinată de prezența celulelor anormale la nivelul țesutului ce alcătuiește stratul intern al vaginului. Netratată, poate evolua în timp în neoplazie a vaginului. 

Adesea, displazia vaginală este depistată simultan cu displazia colului uterin, fiind asociate cu infecții persistente cu virusul papiloma uman (HPV). Depistarea precoce a leziunilor precanceroase ale colului uterin se realizează prin screening-ul periodic format din testul Babeș-Papanicolau asociat cu genotipare HPV. 

În funcție de invazia în profunzime a celulelor anormale în epiteliul ce tapetează la interior peretele vaginal, displaziile vaginale se împart în: 

  • VaIN 1: Celulele anormale sunt prezente în cel mult 1/ 3 din grosimea epiteliului vaginal intern
  •  VaIN 2: Celulele anormale sunt prezente în 2/ 3 din grosimea epiteliului vaginal intern
  • VaIN 3: Celulele anormale sunt prezente în mai mult de 2/ 3 din grosimea epiteliului vaginal intern. 
  • Identificarea celulelor anormale în toate straturile epiteliului vaginal constituie carcinomul in situ. 

Tratamentul displaziilor vaginale poate fi de mai multe tipuri:

  • terapia laser – permite distrugerea celulelor anormale prin utilizarea unui fascicul de lumina focalizat, foarte ingust;
  • excizia locală largă – excizia leziunii vaginale împreuna cu o zonă de țesut sănătos înconjurător;
  • vaginectomia – îndepărtarea chirurgicală a vaginului (parțial sau în totalitate) cu sau fără reconstrucție vaginală ulterioară;
  • chimioterapia topică;
  • radioterapia internă (brahiterapia);
  • imunoterapia topică (încă în studii clinice).

Cancerul Vaginal

Diagnosticul de certitudine și depistarea tipului de celule neoplazice vaginale se realizează prin examen anatomopatologic al unui fragment de țesut recoltat prin biopsierea leziunilor vaginale suspecte.

Din punct de vedere histopatologic, cancerul vaginal se clasifică în:

  1. Carcinom scuamos vaginal – apare secundar multiplicării anormale, haotice a celulelor epiteliale scuamoase, localizate la nivelul zonei de joncțiune cu colul uterin. Este cel mai frecvent depistat tip de cancer vaginal (responsabil de aproximativ 80-90%) din cazurile de cancer vaginal. Apare de obicei la femeile cu vârstă peste 60 de ani. Este de obicei diagnosticat tardiv, evoluând din leziuni preexistente, fiind caracterizat de o evoluție lentă. Se poate extinde către organele din vecinătate (vezică urinară, rect) sau poate metastaza pe cale limfatică sau sanguină către organe aflate la distanță. 
  2. Adenocarcinomul vaginal – determinat de transformarea adenomatoasă a celulelor peretelui vaginal. Este un tip rar întâlnit de cancer vaginal, fiind diagnosticat în 5-10% din cazurile de cancer vaginal și apare predominant secundar expunerii intrauterine la dietilbestrol (medicament utilizat la femeile gravide în anii 1960-1970). 
  3. Adenocarcinomul cu celule clare – de asemenea determinat de expunerea în timpul vieții intrauterine la dietilbestrol. Acest tip de cancer este asociat cu un prognostic rezervat.
  4. Sarcomul vaginal (leiomiosarcomul, respectiv rabdomiosarcomul) – cu origine la nivelul straturilor conjunctive și musculare ale peretelui vaginal. Este o formă rară de cancer vaginal, însumând doar 4% din cazurile de neoplazii vaginale.
  5. Melanomul vaginal  – apare prin migrarea melanocitelor de la nivelul tegumentului sau prin transformarea anormală a celulelor scuamoase vaginale în melanocite. Melanocitele pot fi prezente, în circa 3% din cazuri, în tractul vaginal al femeilor sănătoase.

Cauze Și Factori De Risc Pentru Apariția Cancerului Vaginal

  • Vârsta înaintată (peste 60 de ani);
  • Prezența infecției cu virusul papiloma uman (HPV) – în special cu tulpinile cu risc oncogen crescut (tulpinile 16, 18);
  • Contactul sexual neprotejat, parteneri sexuali multipli;
  • Fumatul;
  • Prezența altor cancere, care pot invada inclusiv vaginul (în special cancerul de endometru, cancerul ovarian sau cancerul de col uterin);
  • Imunosupresia (afecțiuni care slăbesc sistemul imunitar, chimioterapia sau radioterapia);
  • Expunerea intrauterina la dietilbestrol  –  risc crescut de apariție a adenocarcinomului vaginal cu celule clare;
  • Prezența displaziilor vaginale (leziuni precanceroase) – pot progresa, în timp, către cancer vaginal; asociate cu infecția HPV;
  • Histerectomia în antecedente – femeile care au efectuat histerectomie pentru patologii benigne, pot dezvolta în timp cancer de bont vaginal (studiile în acest sens sunt însă limitate).

Primele Semne și Simptome ale Cancerului Vaginal

De cele mai multe ori, cancerul vaginal în stadiu incipient este complet asimptomatic și este descoperit întâmplător, în timpul unui control ginecologic de rutină. Pe măsură ce cancerul vaginal evoluează, poate cauza:

  • sângerare vaginală anormală, fără legătură cu menstruația sau sângerare la femeile aflate la menopauză;
  • secreții vaginale modificate, de consistență sau culoare anormală sau cu miros neplăcut;
  • durere pelvină;
  • dispareunie (durere la contactul sexual);
  • poliurie (urinare frecventă), polakidisurie (urinare frecventă și dureroasă), imperiozitate micțională (imperiozitarea urinară);
  • constipație – prin compresia rectului de către tumora vaginală;
  • prezența în interiorul vaginului a unei mase palpabile.

Diagnosticul

Diagnosticul cancerului vaginal implică anamneza (discuția între medic și pacient care va releva semnele și simptomele prezente, evoluția bolii, factorii de risc personali sau familiali), examenul clinic ginecologic (care cuprinde examinarea vizuală cu speculum vaginal sau cu valvele a colului uterin, a pereților vaginali și a vulvei, determinarea prezenței secrețiilor vaginale anormale, vizualizarea leziunilor și tușeul vaginal, care evaluează consistența, dimensiunea maselor tumorale vaginale, dacă acestea sunt prezente, mobilitatea uterului, consistența și dimensiunea colului uterin, invazia fundurilor de sac vaginale etc. +/- tușeul rectal).

Examenul citologic Babeș-Papanicolau și genotiparea HPV sunt esențiale, în special în rândul pacientelor care nu au efectuat acest tip de testare conform recomandărilor sau care au factori de risc pentru infecția HPV, respectiv pentru cancerele genitale. Dacă rezultatele acestor teste nu sunt normale (sunt depistate leziuni ale colului uterin sau sunt depistate tulpini HPV cu risc oncogen), se recomandă efectuarea colposcopiei, pentru o examinare mai detaliată a vaginului și a colului uterin. Dacă sunt vizualizate leziuni sau tumori, se pot biopsia, mostra de țesut recoltată fiind trimisă la laboratorul de anatomie patologică.

Dacă rezultatele biopsiei confirmă diagnosticul de cancer vaginal, sunt necesare teste imagistice pentru determinarea extensiei cancerului (atât la nivelul organelor din apropiere, cât și la distanță) și pentru stadializarea cancerului vaginal. În funcție de stadiul și de tipul histologic al cancerului vaginal sunt recomandate diferite planuri de tratament.

Printre testele de stadializare ale cancerului vaginal se numără:

  1. CT-ul abdomino-pelvin (computer tomografie) cu sau fără substanță de contrast – metodă imagistică de investigaţie rapidă, de înaltă precizie, non-invazivă care evaluează, prin intermediul razelor X, diferite structuri din interiorul abdomenului sau pelvisului;
  2. Imagistica prin rezonanță magnetică nucleară (RMN) – permite determinarea localizării și dimensiunii tumorii vaginale, a invaziei acesteia în profunzime și în organele apropiate, respectiv în nodulii limfatici pelvini.
  3. PET-CT (tomografia cu emisie de pozitroni) – presupune injectarea intravenoasă a unei cantități mici de substanță radioactivă ce permite localizarea celulelor maligne din organism.
  4. Radiografia osoasă, radiografia cord-pulmon – pentru a identifica eventualele metastaze
  5. Cistoscopia –  dacă este suspectată invazia tumorală la nivelul uretrei sau a vezicii urinare, este o investigatie endoscopică, realizată cu ajutorul cistoscopului (tub prevăzut cu o cameră video și cu o sursă de lumină, introdus prin uretră în vezica urinară, poate fi prevăzut cu o ansă pentru prelevarea unor mostre de țesut tumoral;
  6. Proctoscopia – în cazul suspicionării extensiei cancerului vaginal la nivelul rectului; este o procedură endoscopică similară cistoscopiei, permite evaluarea anusului și a rectului, pot fi efectuate, de asemenea, biopsii în timpul acestui tip de investigație.

Stadializarea Carcinoamelor Vaginale

În urma rezultatelor examenului anatomopatologic și ale testelor imagistice, carcinoamele vaginale pot fi stadializate astfel:

  1. Stadiul I – carcinom vaginal limitat la peretele vaginal;
  2. Stadiul II – celulele tumorale depășesc peretele vaginal și invadează țesutul din jurul vaginului, fără a se extinde la pereții pelvisului;
  3. Stadiul III – celulele maligne invadează pereții pelvini și ganglionii limfatici pelvini;
  4. Stadiul IVA – cancerul vaginal se extinde la nivelul vezicii urinare, rectului sau dincolo de pelvis, cu sau fără implicarea ganglionilor limfatici;
  5. Stadiul IVB –  prezența metastazelor la distanță (spre exemplu la nivel pulmonar sau osos)

Tratamentul Cancerului Vaginal

Metodele terapeutice ce pot fi utilizate în tratamentul cancerului vaginal sunt: intervenția chirurgicală, radioterapia sau chimioterapia. 

Factorii de prognostic, care decid tipul și amploarea tratamentului cancerului vaginal, sunt: vârsta pacientei, prezența comorbidităților, stadiul clinic, tipul histologic al cancerului, stadializarea histopatologică, prezența invaziei ganglionare sau a metastazelor la distanță. 

Tratamentul Chirurgical al Cancerului Vaginal

În funcție de stadiul cancerului, poate fi de mai multe tipuri:

  • Excizia locală largă a tumorii vaginale – în cazul cancerelor limitate la vagin, care nu invadează în profunzime peretele vaginului;
  • Rezecția chirurgicală totală sau parțială a vaginului – presupune îndepărtarea tumorii și a unei părți din vagin/ a întregului vagin
  • Histerectomia totală – îndepărtarea chirurgicală a uterului și a colului uterin. Se poate efectua pe cale vaginală sau abdominal;
  • Limfodisecția ganglionară – presupune excizia ganglionilor limfatici pelvini (în cazul cancerelor localizate în porțiunea superioară a vaginului), respectiv a ganglionilor limfatici inghinali (în cazul cancerelor localizate în porțiunea inferioară a vaginului)
  • Exenterația pelvină – îndepărtarea chirurgicală a: uterului, trompelor uterine, ovarelor, colului uterin, vaginului, colonului sigmoid și a vezicii urinare, împreună cu ganglionii limfatici pelvini; presupune formarea ulterioară a unor stome pentru evacuarea urinei și a scaunului.

Radioterapia

Radioterapia este o metodă terapeutică a cancerului vaginal ce presupune utilizarea unor doze de radiații ionizante, îndreptate asupra zonei tumorale. 

Poate fi folosită preintervențional (neoadjuvant) pentru micșorarea maselor tumorale existente sau după efectuarea intervenției chirurgicale (adjuvant) pentru distrugerea celulelor canceroase restante. Poate fi recomandată în combinație cu chimioterapia sau cu hormonoterapia. 

În cazul cancerelor depășite sau al pacienților care nu pot suporta intervenția chirurgicală, radioterapia poate fi utilizată în scop paliativ, pentru a îmbunătăți calitatea vieții printr-un control mai bun al simptomelor determinate de boală.

Radioterapia este de două tipuri:

  • internă (brahiterapia) –  presupune folosirea unor materiale radioactive introduse în interiorul vaginului, în proximitatea sau în interiorul tumorii maligne; 
  • externă (teleterapia) –  iradierea tumorii din exteriorul organismului, cu ajutorul unor aparate speciale. 

Modul de administrare al radioterapiei va fi determinat de către radioterapeut, în funcție de tipul și de stadiul cancerului vaginal. 

Chimioterapia

Chimioterapia este recomandată în stadiul local avansat sau metastatic al bolii, cu scopul de îmbunătățire a intervalului liber de boală și a supraviețuirii globale. Presupune folosirea medicamentelor ce distrug celulele canceroase sau inhibă multiplicarea acestora. 

Chimioterapia poate fi sistemică (prin administrarea intravenoasă, intramusculară sau orală a medicamentelor), regională (prin introducerea chimioterapicelor în lichidul cefalorahidian, direct într-un organ sau într-o cavitate) sau topic local (sub forma unei creme sau a unei loțiuni). 

Poate fi, de asemenea, recomandată înaintea efectuării intervenției chirurgicale (pentru a scădea dimensiunea tumorii și a crește șansele de operabilitate), postoperator (pentru a distruge eventualele celule neoplazice restante) sau în scop paliativ (pentru îmbunătățirea calității vieții în cazul bolii metastatice, depășite sau a pacienților tarați).

Imunoterapia 

Imunoterapia implică folosirea unor medicamente care stimulează sistemul imunitar să distrugă celulele maligne existente în organism. Imunoterapia poate fi sistemică sau locală (sub forma unei creme, pentru a trata leziunile vaginale – Imiquimod).

Medicamente radiosensibilizante

Medicamentele radiosensibilizante cresc eficiența radioterapiei prin creșterea sensibilității celulelor tumorale la acțiunea acesteia. Pot fi recomandate simultan cu radioterapia.

Tratamentul Cancerului Vaginal În Funcție de Stadializare și Tipul Histologic

Tratamentul cancerului vaginal scuamos stadiul I

  • Leziuni ce invadează sub 0,5 cm din peretele vaginal pot beneficia de: 
  • radioterapie externă (în cazul tumorilor voluminoase sau care implică și ganglionii limfatici în cazul tumorilor din porțiunea inferioară a vaginului); 
  • radioterapie internă;
  • tratament chirurgical (excizie locală largă sau vaginectomie cu reconstrucție vaginală – cu posibilitatea asocierii radioterapiei adjuvante).
  •  Leziuni ce invadează peste 0,5 cm din peretele vaginal: 
  • tratament chirurgical – vaginectomie cu limfodisecție ganglionară inghinală sau pelvină asociat cu radioterapie (externă, internă sau combinată)

Tratamentul  adenocarcinomului vaginal stadiul I

  • Intervenție chirurgicală (excizie locală largă, vaginectomie sau histerectomie cu sau fără limfodisecție ganglionară inghinală sau pelvină)
  • Radioterapie 

Tratamentul cancerului vaginal stadiul II, III sau IVA este același, indiferent de tipul histologic al cancerului și poate include: radioterapie pre- sau postoperator, intervenție chirurgicală (vaginectomie sau, în cazul cancerelor avansate, ce invadează organele din vecinătate, exenterație pelvină), chimioterapie pre- sau postoperator.

Tratamentul cancerului vaginal stadiul IVB presupune tratament paliativ, respectiv radioterapie, chimioterapie sau combinație între cele două. 

Tratamentul cancerului vaginal recurent poate include exenterația pelvină sau radioterapia. 

Prevenția Cancerului Vaginal

Scăderea numărului de cazuri de cancer vaginal poate fi realizată prin controlul factorilor de risc, respectiv:

  1. Controale ginecologice periodice – examen clinic ginecologic, ecografie transvaginală, test Babeș-Papanicolau și genotipare HPV;
  2. Vaccinarea împotriva HPV;
  3. Contact sexual protejat;
  4. Încetarea fumatului. 

Supravegherea Cancerului Vaginal

Monitorizarea pacientelor diagnosticate cu cancer vaginal, care au primit tratament, se va realiza atât clinic (examen ginecologic local), imagistic (CT/RMN) din 3 în 3 luni în primii 3 ani, apoi la 6 luni în următorii 2 ani, apoi anual. De asemenea, se recomandă efectuarea anuală a examenului PAP.

Resurse

  1. https://www.cancer.gov/types/vaginal/patient/vaginal-treatment-pdq
  2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/vaginal-cancer/symptoms-causes/syc-20352447
  3. https://www.nhs.uk/conditions/vaginal-cancer/
  4. https://www.cancer.org.au/cancer-information/types-of-cancer/vaginal-cancer
  5. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15579-vaginal-cancer
  6. https://www.cancer.org/cancer/types/vaginal-cancer/about/what-is-vaginal-cancer.html

Cele mai noi articole

Formular Programare

© 2024 Prof. Dr. Gheorghe Peltecu