Prolapsul Genital

undefined

Ce Este Prolapsul Genital?

Pelvisul feminin conține diverse structuri anatomice, printre care se numără: vaginul, uterul și colul uterin, vezica urinară, uretra, intestinul și rectul. Toate aceste structuri sunt susținute de un sistem de suspensie format din mușchi, fascii și ligamente. În momentul în care este afectată integritatea acestui sistem de susținere, organele din interiorul pelvisului se pot deplasa din poziția lor anatomică normală și pot aluneca în canalul vaginal, putându-se chiar exterioriza prin orificiul vulvar către exterior.

În funcție de gradul de severitate al prolapsului, simptomele pot varia de la un disconfort minim la complicații importante. Prolapsul în forme incipiente poate rămâne asimptomatic o perioadă îndelungată. Orice modificare a aparatului genital este important să fie depistată timpuriu, de aceea este recomandat ca fiecare femeie să efectueze controalele ginecologice periodice.

Tipuri De Prolaps Genital

Depinzând de structura anatomică afectată din pelvis, prolapsul genital poate fi clasificat în:

  • Prolapsul apical/vaginal: coborârea boltei vaginale (partea superioară a vaginului) în canalul vaginal. Riscul cel mai mare de prolaps de boltă vaginală se regăsește în rândul pacientelor care au efectuat histerectomie.
  • Prolapsul uterin: coborârea sau chiar exteriorizarea uterului și a colului uterin prin canalul vaginal.
  • Cistocelul: coborârea vezicii urinare în vagin.
  • Uretrocelul: coborârea uretrei prin canalul vaginal sau chiar în exteriorul acestuia.
  • Rectocelul: hernierea rectului în canalul vaginal.
  • Enterocelul: bombarea intestinului subțire prin peretele posterior al canalului vaginal.

Este de important de reținut faptul că o pacientă poate prezenta simultan mai multe tipuri de prolaps genital, în stadii diferite de gravitate.

Prolapsul Vaginal

Vaginul este un conduct musculo-membranos, localizat în pelvis între uretră și vezica urinară (anterior) și rect (posterior). Vaginul este separat de aceste organe și menținut în poziție normală prin structuri de rezistenţă numite fascii. Atunci când fasciile se deteriorează, vezica urinară, uretra și rectul pot aluneca din poziția inițială și pot bomba în vagin, ducând, în timp, la destinderea permanentă a pereților vaginali și apariția diverselor tipuri de prolaps genital.

  1. Cistocelul reprezintă prolabarea vezicii urinare prin destinderea peretelui vaginal anterior. Diagnosticul cistocelului în fazele incipiente se face numai prin examenul fizic ginecologic realizat de către medicul ginecolog. Cu cât gradul prolapsului este mai important, cu atât semnele și simptomele devin mai evidente, putând varia de la depistarea unei umflături anormale la nivel vaginal anterior, la disconfort urinar, infecții urinare recurente sau chiar pierdere involuntară de urină.
  2. Rectocelul presupune coborârea rectului și bombarea acestuia prin peretele vaginal posterior. Este asociat cu rupturile vechi de perineu. În stadiile incipiente poate fi asimptomatic, însă în stadiile avansate poate cauza tulburări de evacuare, asociind

Complicațiile prolapsului vaginal

  • Dificultăți micționale, disurie, senzație de golire incompletă (urinară sau rectală)
  • Tulburări de tranzit intestinal
  • Dispareunie
  • Infecții recurente (fie la nivel urinar, fie secundar leziunilor netratate de la nivelul pereților vaginali)

Prolapsul Uterin

Prolapsul uterin apare prin deteriorarea în timp a sistemului de suspensie al uterului. În functie de gradul de prolabare, prolapsul uterin se poate împărți în:

  • prolaps uterin gradul I - uterul coboară până la nivelul superior al vaginului;
  • prolaps uterin gradul II - uterul coboară prin canalul vaginal până la introitului;
  • prolaps uterin gradul III sau prolapsul uterin total - procidentia - hernierea uterului prin canalul vaginal, depășind introitul vaginal.

Prolapsul uterin este frecvent depistat la femeile de vârstă înaintată și poate fi favorizat de nașterile naturale sau de naşteri dificile (naștere instrumentală - forceps, travalii prelungite, feţi macrosomi etc.).

Formele incipiente ale prolapsului uterin pot fi tratate cu ușurință. Cu cât gradul prolapsului avansează, afecțiunea se poate complica cu deplasarea completă a uterului și a pereților vaginali spre exterior, ceea ce favorizează apariția leziunilor prin contact cu lenjeria intimă, crescând astfel riscul de sângerare și de infecții. 

Cauze Și Factori De Risc Ale Prolapsului Genital

  •  vârsta înaintată;
  • menopauza;     
  • nașterea naturală sau nașterea dificilă;
  • nașterea unui copil cu greutate mare;
  • obezitatea;
  • creșterea presiunii intraabdominale (tuse, constipație cronică, tumori abdominale);
  • efort fizic intens susținut sau ridicarea prelungită de greutăți mari;
  • factori genetici, ereditari (care pot afecta sistemul pelvin de suspensie);
  • intervenții chirurgicale în zona pelvină (histerectomie);
  • radioterapie pelvină.

Simptomele Prolapsului Genital

Prolapsul genital de gradul I asociază simptomatologie minimă sau poate fi chiar asimptomatic. Printre simptomele posibile ale prolapsului genital grad II sau III se numără:

  • senzația de presiune în zona pelvină, care poate deveni dureroasă;
  • urinare frecventă, disconfort la urinat, pierderi involuntare de urină la efort (exerciții fizice, urcatul scărilor, tuse) sau în repaus, infecții urinare;
  • constipația cronică sau senzație de golire incompletă;
  • tulburări sexuale (disconfort, senzație de amorțeală);
  • infecții vaginale;
  • dureri lombare;
  • dificultăți la introducerea tampoanelor;
  • depistarea unei umflături sau a unor leziuni în zona pelvină, ce pot sângera sau care se pot suprainfecta.

Diagnostic Și Tratamentul Prolapsului Genital

Diagnosticul prolapsului genital se realizează prin intermediul unui examen clinic ginecologic.

În funcție de modificările observate în timpul examenului fizic și a anamnezei, medicul poate determina gradul de afectare a calității vieții și poate identifica tipul optim de tratament. Teste de urodinamică pot fi necesare în cazul pacientelor cu incontinență urinară severă.

Există două tipuri principale de forme clinice ale prolapsului genital, respectiv:

  • prolaps genital cu modificări minime ale structurilor genitale, dar care determină tulburări funcționale importante;
  • prolaps genital cu modificări importante ale organelor pelvine, dar cu impact funcțional minim sau absent.

Prolapsul genital asimptomatic sau cel de gradul I sau II (asimptomatic) nu necesită tratament. Se recomandă efectuarea controalelor ginecologice de rutină și monitorizare. În cazul în care prolapsul genital devine simptomatic, sau dacă este prezent prolapsul de gradul III, este necesar tratamentul.

Stadiile avansate, sever simptomatice ale prolapsului genital necesită tratament chirurgical. Alegerea tipului de intervenție chirurgicală se va face în funcție de vârsta și de comorbiditățile pacientei, gradul prolapsului și forma clinică a acestuia.

Tratamentul optim al prolapsului genital vizează rezolvarea formelor clinic evidente de prolaps și prevenția dezvoltării altor tipuri de prolaps sau a evoluției formelor incipiente.

1. Tratamentul conservator al prolapsului genital este recomandat în formele incipiente sau în cazul pacientelor ce nu sunt candidate pentru intervenția chirurgicală și presupune efectuarea regulată a exercițiilor Kegel și reducerea prolapsului prin introducerea în canalul vaginal a unui pesar, dacă perineul poate susține structural pesarul.

2. În cazul în care simptomele sunt severe sau persistente, este indicată intervenția chirurgicală. Standardul de tratament al prolapsului uterin este reprezentat de histerectomia totală pe cale vaginală, la care se asociază diferite metode metode de reparare a structurilor de susținere de la nivel pelvin (colporafie) și suspendarea vaginului la structuri de rezistență din vecinătate (pentru a preveni prolapsul de boltă vaginală). Metodele de reparație a sistemului pelvin de suspensie pot folosi:

  • ţesuturi proprii, recoltate din pereții vaginali. Recomandat pacientelor tinere, cu forme incipiente de prolaps. Acest tip de intervenție chirurgicală asociază un risc de până la 60% de recidivă.
  • meşe sintetice- recomandat pacientelor cu forme avansate de prolaps. Acest tip de procedeu asociază rezultate durabile, însă există riscul de eroziune sau de respingere a meșei sintetice.

Tratamentul chirurgical al prolapsului genital va fi temporizat în cazul în care sunt prezente ulcerațiile sau infecțiile genitale active, fiind necesar tratamentul și vindecarea acestora în prealabil.

Prolapsul vaginal beneficiază de metode similare de tratament cu prolapsul uterin.

Tratamentul chirurgical al cistocelului și al rectocelului implică ridicarea și suspensia vezicii urinare, respectiv a porțiunii prolabate a rectului, în poziția naturală și îndepărtarea țesutului vaginal în exces.

Prevenția Prolapsului Genital

  • control ponderal, evitarea creșterii ponderale;
  • evitarea fumatului, a ridicării de greutăți prea mari, tratamentul astmului sau a bronșitei cronice (factori care, necontrolați, pot crește presiunea intraabdominală);
  • prevenirea constipației prin aport corespunzător de fibre și de lichide;
  • conduita adecvată la momentul nașterii;
  • substituție hormonală cu estrogeni la menopauză, cu recomandarea medicului endocrinolog;
  • efectuarea regulată a exercițiilor Kegel

Resurse

1.https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17597-vaginal-prolapse

2.https://www.nhs.uk/conditions/pelvic-organ-prolapse/

3.https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/vaginal-prolapse

4. Onwude JL. Genital prolapse in women. BMJ Clin Evid. 2012 Mar 14;2012:0817. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3635656/

5.https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/uterine-prolapse/symptoms-causes/syc-20353458

Formular Programare


© 2024 Prof. Dr. Gheorghe Peltecu