Logo

Cancerul de col uterin - Cauze, Simptome si Tratament

Cancerul de col uterin - Cauze, Simptome si Tratament

Table of Content

Ce Este Cancerul de Col Uterin

Cancerul de col uterin sau cancerul cervical reprezintă principala cauză de mortalitate prin cancer în rândul femeilor din România, ocupând al patrulea loc ca frecvenṭă a depistării la nivel mondial, fiind asociat cu aproximativ 8% din numărul total al deceselor cauzate de cancer. 

Cancerul de col uterin este determinat de creşterea anormală a celulelor mucoasei colului uterin, ca urmare a unor mutații în ADN-ul acestor celule, ducând la apariția leziunilor precanceroase de col uterin. În lipsa depistării precoce și a tratamentului timpuriu, aceste leziuni se transformă în leziuni maligne, celulele canceroase putându-se chiar raspandi si la nivelul altor organe.

Cât de Comun este Cancerul de Col Uterin?

Incidența cancerului de col uterin în România este una dintre cele mai ridicate din Europa, aproximativ 12,4 cazuri de cancer de col uterin sunt diagnosticate raportat la 100.000 de femei. Cancerul col uterin este de trei ori mai des întâlnit în România, comparativ cu Europa.

Cancerul de col uterin este frecvent diagnosticat la femeile între 20 și 50 de ani, însă poate apărea și ulterior, 20% din numărul total de cazuri diagnosticate fiind în rândul populației feminine de peste 65 de ani.

În majoritatea cazurilor, cancerul cervical depistat precoce este vindecabil. De aceea, controalele de prevenție sunt imperative – examinarea ginecologică periodică, testul Babeș-Papanicolau, genotiparea HPV sau colposcopia au rolul de a depista precoce orice modificări sau leziuni în stadiile incipiente, premaligne, când pacienta poate beneficia de intervenții minim-invazive, cu șanse maxime de vindecare.

Anatomia Colului Uterin

Colul uterin (sau cervixul) reprezintă partea inferioară a uterului, care face legătura cu vaginul. Colul uterin este palpabil și poate fi examinat clinic de catre medicul ginecolog, în momentul consultului clinic.

În funcție de celulele care îl tapetează, colul uterin este format din două părți diferite, respectiv:

  • Endocervix - partea superioară a colului uterin, acoperită cu celule glandulare.
  • Exocervix - partea inferioară a colului uterin, acoperită cu celule scuamoase.

Limita de demarcație dintre cele două tipuri de celule (celule glandulare și celule scuamoase) este denumită zona de transformare sau de tranziție.

Cauze și Factori de Risc Pentru Cancerul de Col Uterin

Principala cauză a apariției cancerului de col uterin este infecția persistentă cu papilomavirusul uman (HPV), fiind implicată în peste 90% din cazurile de cancer cervical. 

  1. Papilomavirusul uman (HPV) este un virus comun, transmisibil prin contact sexual (oral, vaginal sau anal) atât la femei, cât și la bărbați. Aproximativ 80% dintre femeile active sexual prezintă infecție HPV pe parcursul vieții. Determină infecții asimptomatice în stadiile incipiente, însă infecția persistentă cu tulpini carcinogene poate duce la apariția cancerului de col uterin, a cancerului vaginal, oral, penian și anal, în funcție de localizarea virusului.

Sunt descrise aproximativ 150-200 de tulpini sau genotipuri HPV, care diferă prin gradul de risc asociat pentru a dezvolta cancer de col uterin, fiind împărțite în:

  • tulpini “high risk” sau cu risc crescut (genotipurile 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68 , 73 si 82, cele mai agresive fiind genotipurile 16,18 – depistate în 75% din cazurile de cancer de col uterin la nivel mondial; tulpinile 31, 45 fiind implicate în 10% din cazurile de cancer cervical)
  • tulpini cu risc probabil ridicat (26, 53 si 66)
  • tulpini “low risk” sau cu risc scăzut – care pot fi complet asimptomatice sau pot determina leziuni benigne ale pielii și mucoaselor, cum ar fi verucile de pe diferite părți ale corpului – mâini, picioare, buze sau limbă (6, 11, 40, 42, 43, 44, 54, 61, 70, 72, 81 și CP6108).

Important de menționat este faptul că nu toate infecțiile HPV duc la apariția cancerului de col uterin. În majoritatea cazurilor, sistemul imunitar elimină infecția în aproximativ 2 ani, înainte ca aceasta sa producă leziuni canceroase. Chiar și în acest caz, ghidurile internaționale recomandă screening periodic și tratarea tuturor leziunilor precanceroase. Infecția persistentă, îndelungată cu tulpini HPV cu risc oncogen crescut predispune la apariția cancerului de col uterin.

Conform statisticilor, perioada necesară pentru a dezvolta cancer de col uterin în randul femeilor sănătoase, ce prezinta infecție persistentă HPV, este de 15-20 de ani, iar în cazul femeilor cu imunitate slăbită, perioada se reduce la 5-10 ani.

B. Fumatul – dublează riscul de apariție a cancerului de col uterin, prin alterarea ADN-ului celulelor mucoasei colului uterin și prin scăderea imunității organismului.

C. Imunosupresia – Afectarea funcționării sistemului imunitar prin infecția cu virusul deficienței umane (HIV), SIDA, transplantul de organe sau medicația imunosupresoare, crește riscul de apariție a cancerului de col uterin prin scăderea eficienței apărării organismului.

D.  Dieta deficitară, consumul scăzut de fructe și de legume

E.  Obezitatea, sedentarismul

F.  Infecția cu Chlamydia – este o infecție genitală relativ comună, care poate cauza boală inflamatorie pelvină sau chiar infertilitate, în stadiile avansate. Cel mai adesea, infecția este asimptomatică, însă poate determina modificări ale secreției vaginale.

G. Contraceptivele orale (anticoncepționalele) – conform literaturii, tratamentul îndelungat, de peste 5 ani, cu contraceptive orale dublează riscul de apariție a cancerului de col uterin. Riscul devine similar cu cel al femeilor care nu au utilizat contraceptive orale la 10 ani de la întreruperea tratamentului. Riscul de apariție a cancerului cervical și al cancerului endometrial scade în randul femeilor care au avut dispozitiv intrauterin, chiar și în cazul celor care l-au utilizat pentru mai puțin de un an, efectul protector observându-se și după ce s-a renunțat la dispozitiv.

H.  Istoricul familial de cancer de col uterin – crește riscul de 2 sau de 3 ori de a dezvolta cancer de col uterin.

I. Microtraumatisme repetate (precum cele apărute în timpul actului sexual)

J.  Igienă locală deficitară

K. Primul contact sexual la scurt timp după prima menstră prezintă un risc crescut de infecție cu HPV 

L.  Infecția cu virusul herpes hominis tip 2 (herpesul genital, HSV 2)

M.  Istoric de boli cu transmitere sexuală.

N.  Schimbarea frecventă a partenerilor sexuali

O. Sarcini multiple - femeile cu mai mult de 3 sarcini duse la termen au un risc crescut de a dezvolta cancer de col uterin

P.  Prima naștere inainte de varsta de 17 ani – prezintă un risc de două ori mai mare de a dezvolta cancer de col uterin față de femeile care au născut după vârsta de 25 de ani. 

Q.  Expunerea la dietilstilbestrol (DES).

R.  Debutul precoce al vieții sexuale;

Simptomele Cancerului de Col Uterin

1. Primele semne ale cancerului de col uterin

În stadiile incipiente, leziunile cervicale sunt deseori asimptomatice, cancerul de col uterin putând fi depistat doar prin screening-ul periodic. Cu cât boala avansează, pot apărea: sângerări intermenstruale sau menstruații abundente, sângerări după contact sexual, secreții vaginale modificate, durere în timpul contactului sexual sau dureri pelvine.

2. Simptomele cancerului de col uterin stadiul IV (și ale cancerelor avansate) sunt determinate de localizarea metastazelor: durere lombară sau durere la nivelul membrelor inferioare, anemie, scădere ponderală semnificativă (>7 kg în decurs de câteva săptămâni), scăderea apetitului, astenie, fistulă vaginală (comunicare anormală între vagin și rect, respectiv vezică urinară; fecalele și urina se elimină prin vagin). Cancerul de col uterin se poate extinde și la nivel vaginal, ducând la apariția cancerului vaginal.

Diagnosticul Cancerului de Col Uterin

Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cancerul invaziv de col uterin este împărțit în două tipuri histologice principale:

  1. carcinomul scuamos de col uterin (aprox. 85% din toate cazurile) este caracterizat prin prin o fază precanceroasă lungă, numită Neoplazie Cervicală Intraepitelială (“CIN”), care permite identificarea și tratamentul precoce. Evoluția de la CIN spre cancer are loc tipic în 8-10 ani de la depistarea leziunii, excepție făcând persoanele imunosuprimate, ce prezinta multipli factori de risc pentru o evoluție rapidă, chiar în mai puţin de un an. Carcinomul scuamos și leziunile cervicale de tip CIN sunt localizate la nivelul exocervixului, fiind astfel favorizată identificarea precoce (prin examen citologic Babeș-Papanicolau, examinare colposcopică şi prelevarea biopsiei de col uterin).
  2. adenocarcinomul (aprox. 10-15% din toate cazurile) are ca punct de pornire celulele glandulare, producătoare de mucus, din endocervix. Este mai rar întâlnit, diagnosticat de obicei la 45 de ani, însă, recent, este descoperit din ce în ce mai des şi la 20-30 de ani. Mecanismul creșterii numărului de cazuri de adenocarcinom de col uterin la femei mai tinere nu este pe deplin cunoscut. Evoluția naturală a adenocarcinomului diferă de cea a carcinomului scuamos de col uterin prin lipsa parcurgerii etapelor precanceroase uşor identificabile (cum sunt leziunile de tip CIN), neexistand criterii histologice standard de identificare a leziunilor precoce. Recoltarea adecvata de probe și examinarea colposcopică a leziunilor precoce este dificilă din cauza localizării acestora la nivel endocervical. De asemenea, leziunile glandulare sunt frecvent multicentrice.
  3. carcinoamele adenoscuamoase sau carcinoamele mixte sunt extrem de rar întâlnite

Melanomul, limfomul, sarcomul se pot dezvolta, rar, la nivelul colului uterin, aceste tipuri de cancer apărând, de obicei, în alte părți ale corpului.

Identificarea tipului histologic de cancer de col uterin permite stabilirea tratamentului și a prognosticului bolii.

Diagnosticul de certitudine a cancerului de col uterin este dat de rezultatul pozitiv al unei biopsii de la nivelul colului uterin. Pentru stadializarea cancerului și pentru stabilirea conduitei terapeutice optime, diagnosticul cancerului de col uterin implică examenul clinic ginecologic, citologia Babeș-Papanicolau, testarea HPV, biopsia colului uterin, teste imagistice și imunohistochimice pentru a stabili gradul de invazie și extinderea cancerului.

  1. Consultul clinic ginecologic include anamneza (discuția dintre medic și pacient în timpul căreia sunt semnalate eventuale simptome anormale, istoricul medical și prezența factorilor de risc) și examenul clinic, pe parcursul căruia vor fi examinate vizual vulva, vaginul și colul uterin (putând fi observate orice leziuni sau sângerari localizate la acest nivel). Se va efectua tușeu vaginal (care evaluează, printre altele, volumul, consistența, mobilitatea colului uterin).
  2. Testul citologic Babeș-Papanicolau presupune colectarea unei mostre de celule de pe suprafața colului uterin și trimiterea probei către laborator pentru a fi examinată microscopic. Pot fi detectate celulele cu modificări anormale (displazie cervicală), celulele precanceroase, neoplazia intraepitelială cervicală (CIN), leziunea scuamoasă intraepitelială (SIL), într-un stadiu timpuriu. În funcție de tipul leziunii cervicale descoperite, se va stabili metoda de tratament și de urmarire optimă. Se recomandă pacientelor între 21 și 65 de ani, fiind principala metodă de screening primar a cancerului de col uterin. Este recomandat inclusiv în cazul femeilor care s-au vaccinat împotriva HPV. Perioada optimă pentru testare este între zilele 10 și 14 ale ciclului menstrual (ziua 1 este prima zi a menstruației) și se recomandă: repaus sexual și evitarea spălăturilor intravaginale sau a folosirii ovulelor, spermicidelor, cremelor vaginale sau a tampoanelor cu 48 de ore înainte de recoltare. Prezența factorilor de risc pentru cancerul de col uterin, a unui diagnostic în antecedente de cancer cervical poate necesita repetarea mai frecventă a testării Babeș-Papanicolau.
  3. Genotiparea HPV – este recomandat femeilor începând cu vârsta de 25 de ani, ce au avut rezultate ale testului Babeș-Papanicolau normale până în prezent. Testul HPV se poate efectua simultan cu testul Babeș-Papanicolau la femeile cu vârste cuprinse între 30 și 65 de ani pentru a detecta riscul a dezvolta cancerul de col uterin.
  4. Colposcopia este o procedură de examinare a tractului genital inferior (col, vagin, vulvă) cu ajutorul unui microscop special (numit colposcop). Nu este recomandată în timpul menstruației, la mai puțin de 24-48 de ore de la folosirea cremelor, tampoanelor, spermicidelor sau cu 24 de ore după contactul sexual. Colposcopia poate fi utilizată pentru a depista afecțiuni benigne (cum ar fi polipi cervicali, negi genitali, modificări inflamatorii ale colului uterin) sau leziuni precanceroase/canceroase ale vulvei, vaginului și ale colului uterin), în cazul unui examen PAP anormal sau a unui examen clinic ginecologic modificat. Colposcopia se poate efectua cu sau fără biopsierea leziunilor observate în timpul examinării. Se poate utiliza și în controalele periodice post-intervenții chirurgicale conservatoare ale colului uterin.
  5. Biopsia de col uterin. Se poate efectua atât biopsie de la nivelul exocervixului, cât și de la nivel endocervical, pentru a determina prezența celulelor canceroase la nivelul colului uterin și a canalului cervical (care leagă uterul de colul uterin). Biopsia de col uterin se poate efectua prin curetaj biopsic cervical, colposcopie cu biopsie sau conizație de col uterin. În cazul în care biopsia indică prezența cancerului de col uterin, medicul va solicita teste imagistice pentru a analiza extensia cancerului. Biopsia de col uterin este indicată în cazul rezultatelor anormale după examinarea PAP și a tipajului HPV pozitiv (în special în cazul tulpinilor cu risc înalt), ce asociază leziuni cervicale vizibile colposcopic.
  6. Conizația de col uterin implică excizia unui fragment conic de țesut, ce cuprinde leziunea decelată colposcopic, ce va fi ulterior trimisă la examen anatomopatologic pentru a confirma sau infirma diagnosticul cancerului de col uterin.

Stadializarea Cancerului De Col Uterin

Examenele de stadializare ale cancerului de col uterin includ teste de imagistică (ecografia, tomografia computerizată, rezonanța magnetică nucleară, tomografia cu emisie de pozitroni) și examinarea vizuală a vezicii urinare (cistoscopie) și a rectului.

În funcție de gradul de invazie al celulelor canceroase sunt descrise 5 stadii ale cancerului de col uterin:

A. Stadiul 0 – În acest stadiu leziunile precanceroase sunt limitate la suprafața colului uterin, fără invazie în straturile profunde (carcinom in situ);

B. Stadiul I – tumora este limitată la nivelul colului uterin:

  • Stadiul IA1 – cancerul este vizibil strict microscopic, nu se vizualizează cu ochiul liber, iar invazia cancerului este mai mică de 3 mm în adâncime și mai mică de 7 mm în lateral;
  • Stadiul IA2 – cancerul este vizibil strict microscopic, nu se vizualizează cu ochiul liber, invazia este între 3 și 5 mm adâncime, respectiv mai puțin de 7 mm în lateral;
  • Stadiul IB1 – cancerul este vizibil clinic, se poate observa cu ochiul liber, iar leziunea este mai mică de 4 cm;
  • Stadiul IB2 – leziunea are dimensiuni de peste 4 cm.

C. Stadiul II – cancerul este vizibil cu ochiul liber și se extinde către cele două treimi superioare ale vaginului, fără a implica pereții pelvisului sau treimea inferioară a vaginului:

  • Stadiul IIA1 – invazie în cele două treimi superioare ale vaginului, dar nu și în țesuturile din jurul uterului, diametrul leziunii este mai mic sau egal cu 4 cm;
  • Stadiul IIA2 – invazie în cele două treimi superioare ale vaginului, dar nu și în țesuturile din jurul uterului, leziune vizibilă, cu diametru de peste 4 cm;
  • Stadiul IIB – invazie în cele două treimi superioare ale vaginului și în țesuturile din jurul uterului, dar fără invazia pereților pelvisului sau a treimii inferioare a vaginului.

D. Stadiul III - cancerul invadează colul uterin, treimea superioară a vaginului, peretele pelvisului, oasele pelvisului și/sau treimea inferioară a vaginului și/sau comprimă unul/ambele uretere (determinând apariția hidronefrozei):

  • Stadiul IIIA – cancerul invadează treimea inferioară a vaginului, fără extensie în peretele lateral al pelvisului
  • Stadiul IIIB – cancerul invadează și peretele lateral al pelvisului și/sau comprimă unul/ ambele uretere sau există afectarea funcției renale.

E. Stadiul IV - cancerul avansat, care metastazează către alte organe atât din vecinătate, cât și de la distanță

  • Stadiul IVA – cancer extins la vezica urinară, rect sau ganglionii limfatici din pelvis
  • Stadiul IVB – cancer ce invadează și organe aflate la distanță (tract intestinal, plămâni, organe intraabdominale)

Tratamentul și Opțiuni de Management pentru Cancerul De Col Uterin

Stabilirea metodei optime de tratament a cancerului de col uterin se face luând în considerare: starea de sănătate a pacientei, vârsta, statusul reproductiv (dacă pacienta este la menopauză sau nu, dacă dorește să își păstreze fertilitatea), comorbiditățile și istoricul medical, stadiul și tipul histologic al cancerului de col uterin, precum și riscurile aferente fiecărei metode terapeutice.

Tratamentul cancerului de col uterin implică o abordare multidisciplinară, echipa terapeutică fiind formată din medicul ginecolog, medicul oncolog și medicul radiolog.

În funcție de aspectele menționate mai sus, opțiunile terapeutice ale cancerului de col uterin pot cuprinde:

A. Intervenția chirurgicală – în funcție de stadiul cancerului poate fi reprezentată de: conizația de col uterin (excizia unui fragment conic din colul uterin ce cuprinde leziunea), histerectomia totală cu anexectomie bilaterală (îndepărtarea chirurgicală a uterului, a colului uterin, a trompelor uterine și a ovarelor), histerectomia radicală (se adaugă și îndepărtarea porțiunii superioare a vaginului și a parametrelor, cu sau fără excizia ganglionilor limfatici pelvini din apropierea colului uterin), îndepărtarea unor porțiuni din organele învecinate, invadate de celule canceroase, în cazul cancerului avansat - exenterație pelvină (îndepărtarea vezicii urinare,a colonului inferior, și a rectului), criochirurgia (criogenizare și distrugere a țesutului anormal).

  • In stadiile incipiente (stadiul 0 și stadiul IA1), tratamentul cancerului de col uterin este limitat la intervenția chirurgicala locală (conizația de col uterin sau electrorezecția cu ansa diatermică). În cazul în care pacienta se află în perioada de menopauză și nu dorește păstrarea uterului, se poate efectua histerectomie.
  • In stadiul IA2, pe lângă tratamentul chirurgical (conizație, trahelectomie, +/- histerectomie) se poate recurge și la radioterapie externă și la chimioterapie. Trahelectomia (extirparea colului uterin) se poate efectua în cazul femeilor tinere, cu cancere incipiente, ce nu invadează ganglionii limfatici pelvini și care doresc să obțină sarcini în viitor.
  • In stadiul IB1, tratamentul implică intervenția chirurgicală (trahelectomie, histerectomie), radioterapie externă și internă (brahiterapie), chimioterapie.
  • Stadiile IB2 până la IVA beneficiază de chimioterapie neoadjuvantă, iar dacă răspunsul tumorii este favorabil și aceasta scade în dimensiuni, se poate indica și histerectomia și brahiterapia.
  • În ceea ce privește tratamentul cancerului de col uterin stadiul IVB, cu metastaze la distanță, este indicată chimioterapia cu scopul de a stabilizare, dar nu în scopuri curative. Nu este recomandată intervenția chirurgicală în cazul cancerelor avansate, cu metastaze.

B .Radioterapia (internă, externă sau combinată) 

  • Radioterapia externă presupune utilizarea fasciculelor de radiații de intensitate înaltă direcționate către zona afectată. 
  • Radioterapia internă (brahiterapia) implică introducerea în interiorul cavităților anatomice (ex.: vagin) a unui dispozitiv intern cu conținut radioactiv pentru câteva minute, cu scopul de a distruge celulele neoplazice. 
  • Radioterapia poate fi metodă izolată de tratament sau poate fi indicată în asociere cu chimioterapia în cazul cancerelor de col uterin avansate loco-regional. Poate fi utilizată după intervenția chirurgicală ca tratament adjuvant, în cazul în care riscul de recidivă al cancerului cervical este crescut. Întrucât radioterapia prezintă riscul de a induce menopauza precoce, femeile aflate la vârstă fertilă, care doresc să obțină ulterior o sarcina, pot lua în considerare conservarea de ovocite înainte de începerea tratamentului.

C. Chimioterapia – implică tratamentul cancerului de col uterin prin intermediul unor substanțe care distrug celulele maligne. Chimioterapia se poate efectua prin tratament oral sau intravenos sau printr-o combinație a celor două căi de administrare. Poate fi utilizată în asociere cu radioterapia în cazul cancerului loco-regional avansat. În cazul cancerelor de col uterin avansate, agresive, ce determina simptome severe, chimioterapia în doză crescută poate fi recomandată, în scop paleativ.

D. Terapie țintită – vizează oprirea multiplicării anormale, haotice a celulelor canceroase, acționând țintit asupra celulelor tumorale. Terapia țintită este frecvent asociată cu chimioterapia în cazul cancerelor cervicale avansate.

E. Imunoterapia – este indicată în cazul cancerelor avansate, care nu au răspuns la celelalte metode de tratament. Este o terapie medicamentoasă care stimulează sistemul imun să distrugă celulele canceroase.

F. Îngrijirea paliativă – vizează îmbunătățirea calității vieții prin îngrijirea suportivă și controlul simptomelor cancerelor avansate, metastatice.

Monitorizarea evoluției cancerului de col uterin se realizează periodic, atât prin examinare clinica, cât și prin examinare imagistică (CT, RMN), tratamentul putând fi ajustat în funcție de răspunsul cancerului la metodele terapeutice utilizate până în acel moment.

Impactul Asupra Vieții Pacientului și a Familiei

Efectuarea screeningului periodic conform recomandărilor scade semnificativ riscul cancerului cervical. Diagnosticul precoce, timpuriu al cancerului de col uterin diminuează riscul de mortalitate prin cancer de col uterin prin reducerea marcată a numărului de cazuri de cancer de col uterin avansat. 

Descoperirea cancerului de col uterin în stadii incipiente, aduce beneficiul unui impact minim asupra calității vieții pacientului și a familiei acestuia, tratamentul fiind minim invaziv, cu recuperare rapidă. 

Diagnosticarea cancerelor avansate, care necesită intervenție chirurgicală de amploare (cum ar fi histerectomia totală sau cea radicală, exenterația pelvină), chimio- sau radioterapie de durată, duce la scăderea marcată a calității vieții și chiar afectarea vieții de familie prin imposibilitatea obținerii unei ulterioare a unei sarcini (la femeile aflate la vârstă fertilă) sau prin intrarea precoce în menopauza, cu comorbiditățile asociate. De aceea, prevenția primară (prin vaccinul anti-HPV, renunțarea la fumat, contactul sexual protejat) și secundară (prin testare PAP si HPV, colposcopie) este vitală.

Prevenirea și Educația

A. Prevenția primară a cancerului de col uterin se realizează în principal prin vaccinarea împotriva HPV. Există 3 tipuri de vaccin anti-HPV (Gardasil, Gardasil 9 și Cervarix), care reduc riscul de apariție a leziunilor anale, vulvare, vaginale și cervicale precanceroase, a cancerelor cervicale și anale și a condilomatozei genitale. Vaccinul anti-HPV poate fi administrat fetelor și băieților de la 9 până la 26 de ani și asigură protecție împotriva tulpinilor HPV cu risc crescut (tulpinile 16 și 18) între 92% și 100%, până la cel puțin 8 ani după vaccinare. 

Conform Centers for Disease Control and Prevention (CDC) perioada optimă pentru vaccinarea împotriva HPV este între 11 și 12 ani, înainte de începerea vieții sexuale, însă se mai poate efectua și femeilor cu vârsta între 18 și 45 de ani, după o discuție în prealabil cu medicul ginecolog în care se evaluează riscurile versus beneficiile vaccinării la această vârstă. Vaccinarea după 26 de ani la femeile active sexual, are o eficiență mai scăzută față de femeile care au efectuat vaccinarea între 11 și 12 ani. 

Nu se recomandă vaccinul anti-HPV în sarcină, persoanelor alergice la componentele vaccinului sau care au avut o reacție alergică la doza precedentă de vaccin anti-HPV.

Prevenția primară a cancerului cervical include totodată:

  • Contactul sexual protejat pentru a evita expunerea la infecția cu HPV;
  • Renunțarea la fumat;
  • Dieta bogată în fructe și legume; aportul regulat de vitamina A, vitamina C, vitamina E și beta-caroten scad riscul de cancer cervical.

B. Testul Babeș-Papanicolau (PAP) și genotiparea papilomavirusului uman (HPV) reprezinta investigațiile de bază recomandate în screening-ul/prevenția secundară a cancerului de col uterin, având avantajul de a depista leziunile precanceroase precoce, înainte ca acestea să evolueze spre cancerul de col uterin. Este recomandat inclusiv persoanelor vaccinate împotriva HPV. Se recomandă testarea astfel:

a. Între 21 și 29 de ani:

  • dacă rezultatul examenului Papanicolau este normal, se recomandă repetarea testului PAP la un interval de trei ani;

b. Între 30 și 65 de ani:

  • test Papanicolau - dacă rezultatele sunt normale, se repetă o dată la trei ani;
  • test HPV - dacă rezultatul este normal, se recomanda repetarea testarii o dată la cinci ani;
  • co-testare test PAP și HPV - dacă ambele rezultate sunt normale, se repetă o dată la cinci ani; 

c. Peste 65 de ani:

  • dacă rezultatele testelor sunt normale trei ani la rând, se poate recomanda încetarea testării;
  • dacă s-a efectuat îndepărtarea chirurgicală a colului uterin pentru afecțiuni non-canceroase, se poate indica încetarea testării PAP sau HPV.

Colposcopia, biopsia de col uterin sunt incluse în metodele de prevenție secundară a cancerului cervical.

Progrese Recente în Cercetarea Cancerului de Col Uterin

În ceea ce privește tratamentul cancerului de col uterin, noi abordări terapeutice sunt în prezent studiate, care ar putea asigura răspunsul rapid și de durata a cancerului col uterin. Utilizarea combinată a diverselor tipuri de imunoterapie sau combinația dintre imunoterapie și a altor metode terapeutice existente în prezent ar putea duce la creșterea răspunsului terapeutic și implicit a speranței de supraviețuire în rândul femeilor diagnosticate cu cancer de col uterin avansat.

Terapia țintită este o nouă metodă de tratament care inhibă specific proteinele exprimate de celulele canceroase, controlând astfel creșterea, proliferarea și gradul de invazie al celulelor maligne.

Asocierea chimio- și radioterapiei au un efect bine-cunoscut în ceea ce privește prevenirea apariției micrometastazelor și reducerea în dimensiuni a tumorii. Asocierea chimioterapiei cu imunoterapia poate aduce beneficii suplimentare în tratamentul cancerului de col uterin. Utilizarea concomitentă a diferitelor tipuri de metode terapeutice reduce gradul de toxicitate și efectele secundare asociate folosirii unui singur tip de terapie.

Concluzii și Resurse

  1. Cancerul de col uterin este al patrulea cel mai frecvent tip de cancer mondial. Incidența cancerului de col uterin în România este aproape de trei ori mai mare decât media celorlaltor țări din Europa, România fiind pe primul loc în ceea ce privește mortalitatea cancerului de col uterin în Uniunea Europeană. Lipsa efectuării screening-ului de rutină (examen PAP și testare HPV) duce la descoperirea tardivă a cancerelor de col uterin, frecvent în stadii avansate.
  2. Cancerul de col uterin poate fi descoperit la femeile de orice vârstă. Leziunile precanceroase sunt adesea diagnosticate începând cu vârsta de 29 de ani, carcinomul invaziv fiind frecvent diagnosticat de la 45 de ani.
  3. Infecția cu HPV este prezentă la 8 din 10 persoane pe parcursul vieții. Se transmite prin contact sexual atât la femei, cât și la bărbați. Nu toate infecțiile HPV evoluează spre cancer de col uterin. Tulpinile cu risc crescut, netratate, persistente pot evolua în ani de zile spre cancer.
  4. Infecția cu HPV, leziunile precanceroase și chiar cancerul de col uterin în stadii incipiente sunt asimptomatice, putând fi descoperite doar prin realizarea examenului Babeș-Papanicolau și a testării HPV la femeile active sexual, începând cu vârsta de 21 de ani. Apariția simptomelor (cum ar fi sângerarea vaginală abundentă, menstruațiile prelungite, durerile pelvi-abdominale, scăderea în greutate) are loc tardiv, de obicei în stadii invazive ale cancerului cervical. Simptomatologia asociată cancerului de col uterin este nespecifică, vagă și poate fi confundată cu multe alte afecțiuni medicale.
  5. Rezultatul anormal al examenului Papanicolau și confirmarea infecției HPV necesită investigații suplimentare, cum ar fi colposcopia. Dacă se observa leziuni suspecte colposcopic, atunci se va indica efectuarea biopsiei colului uterin. În cazul în care rezultatul anatomopatologic al biopsiei cervicale este de cancer de col uterin, testele imagistice vor ajuta la stadializarea cancerului și la stabilirea metodei optime de tratament.
  6. Femeile aflate la vârstă fertilă, diagnosticate cu cancer de col uterin incipient, fără invazia ganglionilor limfatici, care își doresc obținerea unei sarcini în viitor, pot fi candidate pentru tratament conservator. 
  7. În cazul cancerelor avansate loco-regional, intervenția chirurgicală asociată cu chimioterapia și cu radioterapia reprezintă standardul de tratament al cancerului de col uterin.

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cervical-cancer/symptoms-causes/syc-20352501

https://www.cancer.gov/types/cervical

https://www.nhs.uk/conditions/cervical-cancer/

https://www.cdc.gov/cancer/cervical/basic_info/index.htm

https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/cervical-cancer

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/12216-cervical-cancer

Formular Programare

Opțiuni de confidențialitate

© 2024 Prof. Dr. Gheorghe Peltecu