Ce este fibromul uterin?
Fibromul uterin (sau miomul sau leiomiomul) reprezintă una dintre cele mai comune formațiuni tumorale benigne cu originea în țesutul muscular și conjunctiv al uterului.
Table of Content
Fibromul uterin se poate dezvolta către interiorul uterului, dar și către exterior. Simptomatologia determinată de fibromul uterin depinde de localizarea acestuia, de dimensiune și de relația acestuia cu organele din vecinătate, astfel încât unele fibroame pot fi asimptomatice, descoperite întâmplător în cadrul unui consult ginecologic, în timp ce alte mioame pot provoca sângerări abundente, durere pelvină sau chiar infertilitate.
Fibromul uterin poate fi descoperit, de asemenea, în timpul sarcinii. În funcție de localizarea acestuia și de rata de creștere a fibromului, riscul de naștere prematură poate fi ridicat sau poate duce la imposibilitatea nașterii pe cale vaginală.
Cel mai adesea, fibroamele sunt diagnosticate între 35 și 55 de ani. După menopauză, odată cu scăderea nivelului de estrogen din organism, fibroamele involuează și își reduc dimensiunea.
Fibroamele uterine necesită o monitorizare atentă, însă trebuie reținut faptul că prezența acestora nu predispune la o creștere a riscului de dezvoltare a cancerului uterin.
Tipuri de fibrom uterin
Fibroamele uterine se pot dezvolta în întreaga structura a uterului, putând rămâne la dimensiuni de câțiva milimetri până la zeci de centimetri.
În funcție de localizarea și dezvoltarea fibroamelor în peretele uterin, principalele tipuri sunt:
-
Fibroame subseroase - se dezvolta din stratul extern al uterului spre pelvis;
-
Fibroamele intramurale - cel mai frecvent tip de fibrom, localizat în stratul muscular al uterului;
-
Fibroame submucoase - se dezvolta din mucoasa interioară a uterului spre cavitatea uterină;
-
Fibroame pediculate - fibroame atașate de uterin prin o bază subțire de implantare, pot fi subseroase sau submucoase.
Diagnosticul fibromului uterin
Diagnosticul fibromului uterin necesită o anamneză detaliată, un examen clinic ginecologic și o ecografie pelvină.
Printre metodele imagistice disponibile pentru diagnosticarea fibromului uterin se numără:
-
Ecografia transvaginală - permite evaluarea numărului, dimensiunii și a localizării fibroamelor uterine;
-
Histeroscopia - presupune vizualizarea directă a canalului cervical și a cavității uterine prin intermediul unei camere introduse prin colul uterin. Poate fi metodă de diagnostic dar și de tratament, permițând rezecția perhisteroscopică a mioamelor uterine dezvoltate endocavitar;
-
RMN, CT abdomino-pelvin - cu sau fără substanță de contrast - metode imagistice de detecție a numărului, localizării, dimensiunii nodulilor fibromatoși, dar și a relației acestora cu organele din vecinătate.
-
Histerosalpingografia - examen radiologic indicat în cazul pacientelor infertile, ce presupune injectarea unei substanțe de contrast prin canalul cervical, putând fi evaluate cavitatea uterină, permeabilitatea trompelor uterine sau prezența tumorilor uterine.
-
Sonohisterografia- permite o vizualizare mai bună a cavității uterine față de ecografia transvaginală clasică și implică injectarea de ser fiziologic prin intermediul unui cateter introdus prin colul uterin.
Diagnosticul de certitudine al fibromului uterin presupune biopsia formațiunii uterine depistate imagistic și examenul histopatologic al fragmentului de țesut prelevat, putând fi astfel excluse cancerele ginecologice.
Tratamentul fibromului uterin
Fibroamele uterine asimptomatice, de dimensiuni reduse, nu necesita tratament, ci monitorizare atentă.
Fibroamele uterine simptomatice pot fi tratate atât medicamentos, cât și chirurgical, însă conduita terapeutică va fi aleasă în funcție de: vârsta pacientei, dimensiunea, localizarea și numărul fibroamelor uterine, impactul acestora asupra fertilității și de severitatea simptomatologiei.
Tratamentul medicamentos al fibromului uterin
Expectativa – presupune monitorizarea prin examene ginecologice și ecografii seriate a creșterii fibromului uterin. Având în vedere faptul că majoritatea fibroamelor involuează după menopauză, fibroamele uterine asimptomatice, de dimensiuni reduse pot fi beneficia de metoda expectativă.
-
Tratamentul hormonal - prin contraceptive orale combinate si progestative, cu scopul limitării sângerărilor vaginale anormale, în cele mai multe cazuri, însă, au eficacitate scăzută.
-
Analogii de gonadotropin releasing hormone (GnRH) – reprezinta metoda terapeutica non-chirurgicală cu eficacitatea cea mai ridicată. Presupun inducerea medicamentoasă a menopauzei și scăderea cu până la 60% a dimensiunii nodulilor fibromatoși în 3 luni de tratament. Dezavantajul este imposibilitatea folosirii tratamentului pe termen lung, iar întreruperea tratamentului duce la refacerea dimensiunilor fibromului și la reapariția simptomatologiei.
-
Modulatorii receptorilor de progesteron - au relativ același efect ca analogii de GnRH, dar cu avantajul unor reacții adverse mai reduse.
-
Steroizii androgenici (danazol si gestrinone) - pot fi utilizați în cazuri atent selecționate, însă efectele adverse raportate sunt numeroase.
-
Agentii antifibrinolitici ( acidul tranexamic) - utilizați în cazul sângerărilor vaginale importante.
-
Antiinflamatoarele nesteroidiene, analgezice - tratament simptomatic, pentru ameliorarea durerilor.
Tratamentul chirurgical al fibromului uterin
Principala metodă de tratament pe termen lung al fibroamelor uterine simptomatice este tratamentul chirurgical.
-
Histerectomia - presupune îndepărtarea chirurgicală a uterului (cu sau fără extirparea ovarelor și a trompelor uterine). Vârsta înaintată, menopauza, dorința de a nu mai obține sarcini, simptomatologia severă, necontrolabilă, sunt indicații pentru acest tip de intervenție chirurgicală.
-
Miomectomia - implică rezecția (laparoscopică, histeroscopică sau pe cale clasică) a fibroamelor. Permite conservarea uterului, deci este indicată în cazul pacientelor care mai doresc sarcini sau doresc păstrarea uterului. Trebuie reținut, însă, faptul că odată depistat fibromul uterin, șansele ca acesta să reapară în viitor cresc veritiginos.
-
Ablația de endometru - poate fi folosită ca metodă unică de tratament sau în combinație cu miomectomia pentru controlul sângerărilor abundente.
-
Embolizarea arterelor uterine - este o metodă minim invazivă modernă, recomandată în cazul pacientelor care doresc conservarea uterului, însă nu mai doresc obținerea unei sarcini în viitor.
-
Embolizarea fibromului reprezintă o procedură endovasculară, realizată prin inserarea unui cateter printr-un vas de sânge din picior și ghidarea acestuia sub control radiologic până la nivelul arterelor uterine. Procedura este realizată de către un medic specializat în radiologie intervențională, care va injecta prin cateterul introdus o substanță ce va bloca fluxul de sânge spre fibrom și care va determina scăderea în dimensiuni a fibromului.
-
Mioliza - presupune coagularea termică sau crioablația țesutului fibromatos.Focalizarea ultrasonică ghidată RMN - presupune distugerea termică a țesutului fibromatos prin intermediul unui fascicul concentrat de unde ultrasonice.
Prevenția fibroamelor uterine
Riscul de apariție a fibromului uterin necesită adoptarea unui cumul de măsuri ce vizează adoptarea unui stil de viață sănătos: activități fizice, mișcare, controlul ponderal, consumul de fructe și de legume, scăderea consumului de zahăr. Conform unelor studii, utilizarea contraceptivelor scade riscul de dezvoltare a fibromului uterin.
Resurse
-
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/uterine-fibroids/symptoms-causes/syc-20354288
-
https://www.nhs.uk/conditions/fibroids/
-
https://www.acog.org/womens-health/faqs/uterine-fibroids