Carcinomul bazocelular: cauze, forme clinice, diagnostic și tratament

Carcinom bazocelular - cel mai frecvent tip de cancer de piele, care se manifestă pe față, cap și gât, dar și pe trunchi, membre sau în regiunea genitală. În ultimele trei decenii, se observă o creștere a numărului de cazuri la nivel global, în special la persoanele cu pielea deschisă la culoare. Descoperă în continuare care sunt principalii factori de risc, formele clinice ale acestei afecțiuni, metode de diagnostic, metode de tratament și cum pot fi prevenite recidivele. 

Ce este carcinomul bazocelular?

Carcinomul bazocelular (CBC) este cel mai frecvent tip de cancer de piele (non-melanom) la om. Acesta se dezvoltă din celulele bazale ale epidermului (stratul profund al pielii) și apare de obicei pe zonele expuse la soare, în special la nivelul feței, capului și gâtului. Aproximativ 85% din CBC se localizează pe cap și gât, însă pot apărea și pe trunchi sau membre, iar în cazuri foarte rare pot fi întâlnite pe zone protejate de soare, cum ar fi regiunea genitală. Carcinomul bazocelular este un cancer cu creștere lentă și cu potențial metastatic extrem de redus - metastazarea apare în mai puțin de 1% din cazuri. Deși rareori fatal, poate invada local țesuturile din jur și poate provoca mutilări dacă tratamentul este întârziat. 

Carcinom bazocelular: factori de risc 

CBC are o incidență în creștere, unele studii indicând o creștere cu 20–80% a cazurilor la nivel global în ultimele trei decenii. Este mai frecvent la persoanele cu pielea deschisă la culoare și la bărbați, deși apare și la femei. Vârsta medie la diagnostic este de ~68 de ani, majoritatea pacienților fiind peste 50 de ani. Iată care sunt principalii factori de risc: 

Totodată, există sindroame genetice rare care cresc susceptibilitatea, de exemplu, xeroderma pigmentosum și sindromul Gorlin (nevul bazocelular), în care apar numeroase CBC de la vârste tinere. În jur de 20% dintre carcinoamele bazocelulare apar pe zone neexpuse la soare, sugerând că și alți factori (de exemplu, inflamația cronică, traumatismele repetate) pot juca un rol. Nu s-a demonstrat o legătură clară cu dieta, iar rolul fumatului este neclar - unele studii au sugerat un risc ușor crescut la femeile fumătoare. 

Localizări frecvente și localizări rare (palme, zona genitală)

Zonele cele mai frecvente sunt cele expuse la lumină. Fața este sediul predilect (nasul fiind un loc deosebit de comun – carcinom bazocelular nas), urmată de scalp (în special la bărbații cu calviție), urechi, gât și decolteu. Pe trunchi (umeri, piept, spate) apar adesea formele superficiale de CBC. Pe membre, CBC sunt mai rare și, de obicei, apar la persoane cu expunere solară cronică (ex. antebrațe, dosul mâinilor). Localizări atipice includ zonele acrale (palme, tălpi - extrem de rar) și regiunea genitală.

Implicarea genitală (vulvă, penis, scrot) este excepțională, reprezentând sub 1% din toate cazurile de CBC. De exemplu, carcinoamele bazocelulare vulvare constituie doar ~2–5% din totalul cancerelor vulvei. Acestea apar aproape exclusiv la femei în postmenopauză și, nefiind legate de soare, se bănuiește implicarea altor factori precum iritația cronică, inflamația sau traumatismele locale, infecțiile cronice, expunerea anterioară la arsenic sau radioterapie. CBC vulvar este adesea diagnosticat tardiv, deoarece poate fi inițial asimptomatic și cu creștere lentă. Leziunea poate deveni invazivă și distructivă local dacă este lăsată netratată, deși tendința de metastazare rămâne foarte mică (similara cu CBC din alte zone). Un aspect important este că după o excizie simplă, tumorile vulvare recidivează în procent relativ mare. Unele studii raportează rate de recurență locală de până la 20%. Astfel, aceste cazuri necesită o monitorizare atentă și, adesea, intervenții chirurgicale extinse pentru siguranța oncologică.

Tipuri de carcinom bazocelular - forme clinice și histologice ale CBC

Carcinomul bazocelular prezintă o varietate de subtipuri clinico-patologice. Cele mai comune tipuri întâlnite în practică sunt: forma nodulară, forma superficială, forma morfeiformă/infiltrativă și varianta pigmentată a acestora. Aceste denumiri descriu aspectul tumorii și corespund unor diferențe de creștere și aspect microscopic. Mai jos sunt prezentate trăsăturile fiecărui subtip și modul de recunoaștere:

O variantă a acestui subtip este carcinomul bazocelular nodular pigmentar, în care nodulul conține melanină – tumora are culoare brun-negricioasă și poate fi confundată inițial cu o aluniță (nev) sau cu un melanom. Variantele pigmentate sunt mai frecvente la persoanele cu ten mai închis și pot apărea atât în forma nodulară, cât și în cea superficială.

Există și alte variante mai rare de CBC, cum ar fi forma fibroepitelială de tip Pinkus, o tumoră de obicei pe spate, cu aspect de polip fibros, însă aceste cazuri sunt foarte puțin frecvente.

Carcinomul bazocelular vulvar: manifestări și tratament 

Carcinomul bazocelular vulvar nu are neapărat un aspect clinic unic - el se poate prezenta sub oricare dintre formele de mai sus, deși cel mai adesea apare ca un nodul sau ulcer vulvar care evoluează lent. De exemplu, într-un caz raportat, o pacientă de 78 de ani prezenta o leziune vulvară de 3×2 cm, indurată și ulcerată, cu margine elevată și telangiectatică, care afecta clitorisul și labia (mică și mare). În general, CBC vulvar are tendință de creștere locală distructivă dacă este neglijat, însă metastazele ganglionare sau îndepărtate sunt extrem de rare. Pacientele pot acuza ulcerație vulvară cronică, sângerare sau durere locală târziu în evoluție – motiv pentru care orice leziune neobișnuită la nivelul vulvei, mai ales la o vârstă înaintată, trebuie biopsiată. Histologic, cele mai multe CBC vulvare sunt de tip nodular solid (asimănător formelor de piele), uneori cu arii infiltrative. Tratamentul acestor cazuri este chirurgical (vom detalia în secțiunile următoare), iar monitorizarea ulterioară este esențială întrucât s-a observat o rată semnificativă de recidivă locală post-excizie simplă (în jur de 20% din cazuri).

Diagnostic diferențial și investigații

Diagnosticul de carcinom bazocelular începe prin examinarea clinică atentă a leziunii suspecte. Medicul dermatolog sau oncolog va evalua aspectul macroscopic al leziunii – forma, culoarea, dimensiunile, prezența ulcerării, a telangiectaziilor, delimitarea marginilor, consistența la palpare. Totodată, va căuta semne sugestive pentru CBC (de exemplu, nodul perlat cu vase fine, placă eritematoasă persistentă, ulcer cu margine perlărie). Medicul va inspecta întregul tegument al pacientului, deoarece persoanele cu un cancer de piele pot prezenta leziuni multiple sau alte leziuni premaligne simultan. În special la pacienții vârstnici, un examen complet este important, dat fiind riscul crescut de a dezvolta și alte tipuri de cancere cutanate (inclusiv melanom) în viitor. Localizarea leziunii este notată (eventual fotografiată) pentru a ajuta urmărirea evoluției.

Este o investigație neinvazivă realizată cu ajutorul dermatoscopului (un instrument optic care mărește și iluminează pielea, evidențiind structuri pigmentare și vasculare fine). Un clinician experimentat poate identifica la dermatoscopie semne caracteristice carcinomului bazocelular. Semnul patognomonic este prezența vaselor arborizante bine definite – mici vase de sânge care se ramifică neregulat pe suprafața tumorii. Alte elemente dermatoscopice frecvent întâlnite în CBC includ: structuri albăstrui-gri (globule, zone ovoidale mari albăstrui), arii cu aspect de frunză (leaf-like) și zone radiare (în formă de spițe de roată). 

Important: rețeaua pigmentară (tipică nevilor comuni) lipsește în cazul CBC pigmentat, acesta având în schimb distribuție haotică de pigment. Dermatoscopia este utilă mai ales pentru leziunile mici, fără pigment, care pot fi greu de diferențiat cu ochiul liber de leziuni benigne – de exemplu, distingerea unui CBC superficial de o placă eczematoasă.

Diagnosticul cert de carcinom bazocelular se stabilește prin examen histopatologic, adică analiza la microscop a unui fragment de țesut prelevat din leziune. Există mai multe tehnici de biopsie: 

În marea majoritate a cazurilor de CBC localizate la nivelul pielii, investigațiile imagistice (ecografie, CT, RMN) nu sunt necesare, deoarece tumorile sunt superficiale și nu metastazează. Însă, în situații particulare, imagistica devine importantă. De exemplu, pentru tumori foarte extinse sau recidivate, mai ales din zona capului (nas, regiunea orbitară, scalp), un examen imagistic (IRM sau CT) poate evalua invazia în profunzime (cartilaj nazal, os cranian, orbită) și ghida planificarea chirurgicală. De asemenea, dacă la examenul histopatologic apar semne de invazie perineurală (tumora urmărește traiectul unui nerv), se recomandă investigații imagistice suplimentare pe acel traiect, întrucât invazia nervilor poate extinde aria de răspândire a celulelor maligne dincolo de leziunea vizibilă.

În CBC vulvar avansat, se poate utiliza IRM pelvin pentru a verifica implicarea țesuturilor profunde sau a ganglionilor inghinali, deși metastazarea ganglionară este rară. Per ansamblu însă, pentru CBC localizat și de mici dimensiuni, imagistica nu este de rutină, fiind rezervată cazurilor cu suspiciune de extensie în profunzime sau recidive complicate.

Cum se realizează diagnosticul diferențial? 

Carcinomul bazocelular trebuie diferențiat de alte leziuni cutanate, atât benigne cât și maligne, care pot avea aspect similar. La nivelul feței sau trunchiului, diagnosticul diferențial se face cu:

La nivelul vulvei (sau regiunii genitale), diagnosticul diferențial include atât leziuni benigne, cât și maligne specifice zonei:

Concluzie la diagnostic: Orice leziune cutanată cronică, cu aspect suspect (nodul perlat, ulcer persistent, placă eritematoasă care nu se vindecă) trebuie evaluată de specialist. În special pe vulvă, unde CBC este rar și poate imita alte boli, este recomandată biopsierea oricărei leziuni atipice sau rezistente la tratament. Diagnosticul final de certitudine se bazează pe examenul histopatologic, care nu doar confirmă CBC, ci precizează subtipul și gradul de extensie, informații esențiale pentru alegerea tratamentului optim.

Opțiuni de tratament și protocoale moderne

Tratamentul carcinomului bazocelular se alege în funcție de caracteristicile tumorii (localizare, dimensiune, subtip histologic) și de profilul pacientului (vârstă, comorbidități, preferințe). Obiectivele principale ale tratamentului sunt: (1) îndepărtarea completă a tumorii pentru a preveni recidiva, (2) păstrarea funcționalității și a structurilor vitale din zona afectată și (3) obținerea celui mai bun rezultat estetic posibil, având în vedere că multe CBC apar pe față.

Nu există o singură metodă potrivită pentru toate cazurile, însă în majoritatea situațiilor tratamentul chirurgical rămâne prima opțiune, oferind cele mai mari șanse de vindecare. Vom detalia în continuare metodele disponibile, cu indicațiile și limitele fiecăreia:

1. Chirurgia excizională standard 

Constă în excizia (extirparea) chirurgicală a leziunii împreună cu o margine de siguranță de piele sănătoasă din jur. Intervenția se face de obicei cu anestezie locală, în ambulator. Pentru CBC bine delimitate, <2 cm diametru, localizate în zone cu risc scăzut, o margine de țesut sănătos de ~4 mm este considerată suficientă pentru a prinde eventualele celule maligne microscopice din periferie. Piesa excizată este trimisă la laborator pentru examen histopatologic definitiv, unde se verifică dacă marginile sunt libere de tumoră. Rata de vindecare cu excizie standard este foarte bună – ~90% sau mai mare, în funcție de dimensiuni. De exemplu, rata de recurență după 5 ani pentru un CBC primar excizat standard este în jur de 10%.

Limite: În zone precum fața, mai ales nasul, urechea sau lângă ochi, menținerea unei margini largi poate fi dificilă din considerente estetice și funcționale. De asemenea, în subtipurile agresive (infiltrative, morfeiforme) marginile clinice subestimează adesea extensia microscopică, riscând excizii incomplete. În aceste situații se preferă altă tehnică (Mohs). În caz de rezultat histologic cu margini invadate, este necesară re-excizia sau radioterapie adjuvantă.

2. Chirurgia micrografică Mohs

Este considerată gold standard-ul pentru tratamentul CBC în zone critice sau cu risc crescut de recidivă. Procedura Mohs presupune excizia tumorii strat-cu-strat, cu examinarea microscopică imediată a 100% din marginea chirurgicală a fiecărui strat, în timp real, în timpul operației. Chirurgul Mohs îndepărtează mai întâi tumora vizibilă cu o mică margine, apoi prepară țesutul pe lame histologice congelate și examinează marginile; dacă se observă celule tumorale restante pe o anumită margine, se știe exact unde (orientarea fiind menținută) și se excizează doar din acea zonă suplimentar. Acest proces se repetă până când nu mai sunt evidențiate celule canceroase la margini. Avantajul major este că se păstrează cât mai mult țesut sănătos (excizia fiind minimă necesară) și rata de vindecare este cea mai ridicată – recidiva după Mohs este raportată la doar ~1% din cazuri. 

Mohs este indicată în special pentru: tumorile din zona central-facială (nas, buze, pleoape, urechi – unde și o mică recidivă ar fi problematică cosmetic), leziuni de dimensiuni mari, tumori recidivate după tratament anterior, subtipuri infiltrative sau morfeiforme, și carcinoame bazocelulare la pacienți cu sindroame de predispoziție (ex. Gorlin) unde apar multiple tumori. Dezavantajele Mohs țin de disponibilitate și cost – necesită un chirurg specializat și laborator propriu, durata intervenției este mai lungă (câteva ore, dat fiind timpul de analiză a fiecărui strat), iar costul e mai ridicat comparativ cu excizia standard. Cu toate acestea, în cazurile bine selecționate, Mohs oferă cel mai bun echilibru între radicalitate oncologică și conservarea țesuturilor, având și rezultate cosmetice excelente (datorită exciziei limitate strict la zona afectată).

3. Chiuretaj și electrorezectie (C&E)

Este o metodă chirurgicală simplificată, folosită pentru CBC mici, superficiale sau nodulare bine delimitate, în zone cu risc scăzut (trunchi, membre). Procedura constă în răzuirea tumorii cu o chiuretă ascuțită, urmată de arderea bazei și marginilor plăgii cu electrocauterul (electrodesicare), în mai multe reprize. Se formează o crustă care va cădea după câteva săptămâni, lăsând o cicatrice albicioasă. Avantajul metodei este că este rapidă și ieftină, nu necesită sutură, fiind utilă la pacienții în vârstă sau cu multiple leziuni. Rata de vindecare raportată poate fi mare (între 90–97% pentru leziuni alese corespunzător). Limite: C&E nu oferă material pentru un examen histologic al marginilor – practic nu putem verifica dacă tot cancerul a fost eliminat. De aceea, medicul trebuie să selecteze cu grijă cazurile: numai leziuni <1–1,5 cm, care clinically par superficiale, fără invazie profundă. Nu se recomandă pentru subtipurile agresive sau localizările la față (unde cicatricea retractilă poate fi inestetică). De asemenea, recurențele după C&E sunt dificil de tratat și au rată mai mare de complicații.

4. Crioterapia

Tratamentul prin înghețare cu azot lichid poate fi folosit uneori pentru CBC foarte superficiale, de mici dimensiuni (în special la pacienți care nu pot suporta intervenții chirurgicale). Leziunea este înghețată profund (–50° până la –60°C) cu un aplicator sau spray de azot, distrugând astfel celulele tumorale. Se tratează și o mică zonă de piele aparent sănătoasă din jur, pentru siguranță. Ulterior, zona se dezgheață, se inflamează și poate forma o bășică, apoi se vindecă în câteva săptămâni. Crioterapia are avantajul de a fi minim invazivă și rapidă, utilă la pacienții foarte în vârstă sau cu comorbidități care contraindică chirurgia. 

Dezavantaje ale acestei metode:

5. Terapie fotodinamică (PDT)

Este o opțiune pentru CBC superficiale multiple sau pentru pacienții care doresc o alternativă nedureroasă la chirurgie. Concret, se aplică pe leziune o substanță fotosensibilizantă (ex. acid 5-aminolevulinic) care se acumulează preferențial în celulele tumorale, apoi zona este expusă unei surse de lumină specială (roșie) care activează substanța și distruge celulele maligne. PDT are rezultate bune cosmetic (distruge tumora fără cicatrice chirurgicală), însă este mai puțin folosită în practica curentă din cauza costului și a disponibilității limitate a aparaturii. Este indicată mai ales în CBC superficiale extinse sau multiple pe trunchi. Pentru CBC nodulare nu este eficientă (penetrarea luminii în profunzime este redusă).

6. Tratamente topice (creme medicamentoase)

Două terapii topice au aprobare în tratarea unor carcinoame bazocelulare superficiale: crema cu 5-fluorouracil 5% și crema imunomodulatoare cu Imiquimod 5%. Acestea se aplică local, de obicei zilnic sau de câteva ori pe săptămână, pe parcursul a 6–12 săptămâni, determinând distrugerea lentă a celulelor tumorale. Sunt indicate în special la pacienții cu multiple CBC superficiale de mici dimensiuni sau care nu pot fi operați. Imiquimod acționează prin stimularea sistemului imunitar local împotriva celulelor canceroase. 

Ratele de succes sunt bune în leziuni atent selecționate, dar monitorizarea e importantă deoarece nu există confirmarea histologică a eliminării tumorii (nu se excizează piesa). Reacțiile la locul aplicării sunt frecvente: roșeață intensă, iritație, descuamare, cruste și chiar ulcerare – practic, crema „topește” leziunea și poate lăsa o zonă depigmentată sau cicatricială minoră după vindecare. Cremele nu sunt adecvate pentru CBC nodulare sau infiltrative (care depășesc epidermul), nici pentru leziuni foarte mari. De asemenea, sunt contraindicate dacă pacientul are imunitate scăzută (răspunsul imun local ar fi insuficient).

7. Radioterapia

Tratamentul cu radiații (raze X sau electroni) este o alternativă non-chirurgicală pentru carcinoamele bazocelulare, folosită mai ales atunci când chirurgia este contraindicată sau inacceptabilă. De exemplu, la un pacient vârstnic cu o tumoră facială care refuză operația, radioterapia externă poate oferi control local bun. Se utilizează doze fracționate, administrate în 15–30 ședințe (timp de câteva săptămâni) asupra leziunii și unei margini de siguranță. 

Avantaje: este neinvazivă și nedureroasă la administrare, evitând o intervenție chirurgicală. 

Dezavantaje: 

Radioterapia este utilă și ca tratament adjuvant postoperator, de exemplu dacă un CBC agresiv nu a putut fi excizat complet iar o nouă operație ar fi mutilantă – radioterapia pe cicatrice poate elimina celulele restante, deși crește riscul de complicații locale.

Per ansamblu, radioterapia are rată de vindecare comparabilă cu excizia (pentru CBC mici), cu recurențe ~9% la 5 ani în cazurile primare. Nu se recomandă uzual la pacienți tineri (<50 ani) din cauza efectelor tardive și riscului de cancere secundare.

8. Terapie sistemică (medicamente)

În ultimii ani au apărut opțiuni medicamentoase pentru cazurile de carcinom bazocelular avansat, care depășesc indicațiile tratamentelor locale. Pentru pacienții cu CBC metastatic (extrem de rar) sau cu CBC local avansat inoperabil (de exemplu, o tumoră foarte extinsă pe față care nu poate fi complet excizată fără sacrificarea unor structuri esențiale), există terapii țintite precum inhibitorii căii Hedgehog. Aceștia acționează la nivel molecular, blocând o cale de semnalizare dereglată în celulele de CBC. Două medicamente – Vismodegib și Sonidegib – au fost aprobate în acest scop, cu studii ce arată reducerea sau chiar dispariția tumorilor avansate la o parte din pacienți. 

Tratamentul este oral, pe durată de luni, însă are frecvent efecte adverse notabile (până la 50% dintre pacienți întrerup din cauza toxicității). Cele mai comune reacții sunt: greață, alterarea gustului (disgeuzie), spasme musculare, căderea părului, scădere în greutate, oboseală. În ciuda acestor efecte, terapia țintită Hedgehog a revoluționat îngrijirea CBC metastatice/inoperabile, oferind o șansă acolo unde înainte singura opțiune era îngrijirea paliativă. O altă clasă de tratamente este imunoterapia cu inhibitori de punct de control (checkpoint inhibitors) – de exemplu Pembrolizumab sau Cemiplimab (anticorpi anti-PD1) – utilizate off-label sau în studii clinice la pacienții cu CBC foarte avansat care nu răspund la inhibitorii Hedgehog. Acestea stimulează sistemul imun al pacientului să atace celulele tumorale și au arătat unele rezultate în cazuri refractare.

Totuși, în momentul de față, standardul pentru cazurile avansate rămâne terapia cu Vismodegib/Sonidegib, imunoterapia fiind rezervată eșecurilor sau trialurilor clinice.

Tratament  - indicații și contraindicații

Alegerea tratamentului potrivit se face individual, dar putem rezuma indicațiile pentru fiecare metodă:

Contraindicațiile decurg din cele de mai sus: de exemplu, nu vom trata un CBC invaziv de pe nas cu cremă Imiquimod, la fel cum nu vom supune un pacient de 30 ani cu un CBC mic pe obraz la radioterapie. Un consiliu interdisciplinar (dermatolog, chirurg plastician, oncolog radioterapeut) poate fi implicat în deciziile pentru cazurile complicate, asigurând că fiecare pacient primește terapia optimă. 

Monitorizare post-tratament

După tratamentul cu succes al unui carcinom bazocelular, atenția se îndreaptă spre monitorizarea pacientului și prevenirea apariției altor leziuni. CBC are un comportament de regulă indolent, însă recidivele locale pot apărea dacă excizia inițială nu a fost completă sau dacă subtipul tumoral a fost agresiv (de exemplu, CBC morfeiform). De asemenea, pacienții care au avut un CBC prezintă risc crescut de a dezvolta noi cancere cutanate în viitor (fie alte CBC, fie carcinoame scuamoase sau melanom), deoarece poartă aceiași factori de risc care au dus la prima tumoră.

Se recomandă controale dermatologice periodice pe termen lung, chiar toată viața, mai ales la pacienții cu factori de risc sau cu tumori multiple/anterioare. De obicei, examinarea pielii se face la 6 luni în primul an după tratament, apoi anual dacă totul este în regulă. Pacientul însuși trebuie educat să-și autoexamineze pielea la 1–2 luni, pentru a depista din timp eventuale leziuni noi sau semne de recidivă pe cicatricea fostei tumori. 

Iată și câteva semne de alarmă care trebuie raportate imediat medicului

Prevenirea recidivelor și managementul complicațiilor

După tratamentul cu succes al unui carcinom bazocelular, atenția se îndreaptă spre monitorizarea pacientului și prevenirea apariției altor leziuni. CBC are un comportament de regulă indolent, însă recidivele locale pot apărea dacă excizia inițială nu a fost completă sau dacă subtipul tumoral a fost agresiv (de exemplu, CBC morfeiform). De asemenea, pacienții care au avut un CBC prezintă risc crescut de a dezvolta noi cancere cutanate în viitor (fie alte CBC, fie carcinoame scuamoase sau melanom), deoarece poartă aceiași factori de risc care au dus la prima tumoră.

Cea mai importantă măsură preventivă este protecția față de radiațiile UV:

Gestionarea complicațiilor tratamentului

Cele mai multe CBC, fiind tratate chirurgical, vor lăsa în urmă o cicatrice. Gestionarea corectă a plăgii postoperatorii (pansamente, igienă, evitarea expunerii la soare a cicatricei în primele luni) ajută la obținerea unui rezultat estetic optim. Dacă cicatricea este retractilă sau inestetică, se pot folosi ulterior proceduri de corecție (injectare de cortizon intralezional pentru cicatrice hipertrofică, laser pentru roșeața cicatricii etc.). În cazul pacienților tratați prin radioterapie, pielea iradiată trebuie protejată și hidratată, deoarece este fragilă; pot apărea teleangiectazii radice, depigmentare sau ulcerații tardive – acestea se tratează simptomatic (creme, laser vascular, chirurgie plastică pentru ulcer persistent). 

Acestea pot surveni dacă tumora inițială a fost foarte extinsă: de exemplu, un CBC invadat profund în aripă nazală sau pavilionul urechii poate necesita reconstrucție chirurgicală (grefe, lambouri) după excizie. Similar, la nivelul pleoapei, exciziile mari pot necesita proceduri oculoplastice.

Dacă un CBC reapare în aceeași zonă (ceea ce se întâmplă cel mai adesea în primii 2–3 ani de la tratament), acesta trebuie tratat prompt, de preferință printr-o metodă cu rată de vindecare mai mare (de exemplu, dacă inițial a fost excizie standard, la recidivă se indică Mohs). Tumorile recurente tind să fie mai agresive și mai dificil de eradicat, de aceea supravegherea și consultul medicului la primele semne este esențială.

Pacientele cu carcinom bazocelular vulvar necesită o mențiune specială: după tratament (de regulă excizie largă sau Mohs), ele trebuie urmărite atent de ginecolog și dermatolog. Vulva trebuie examinată periodic pentru a depista atât o eventuală recidivă locală, cât și alte leziuni (deoarece, chiar dacă CBC vulvar este rar, pacientele pot avea factori predispozanți comuni cu carcinoamele vulvare scuamoase). De asemenea, este importantă și sprijinirea psihologică dacă excizia a fost mutilantă (de ex. amputație de clitoris în cazuri foarte extinse, cum a fost cazul pacientei menționate) – consiliere sexuală și terapie de susținere pot fi necesare.

Recomandări pentru pacientele cu risc crescut

La unii pacienți cu risc extrem de ridicat (de exemplu, sindrom Gorlin cu zeci de CBC dezvoltate de-a lungul timpului), medicii pot recomanda tratament profilactic off-label, cum ar fi derivați de vitamina A (retinoizi sistemici), pentru a încetini apariția de noi tumori, însă astfel de abordări sunt rare și rezervate cazurilor selecționate.

În concluzie, prevenția secundară (urmărire și protecție) este o parte integrantă a managementului carcinomului bazocelular. Prin monitorizare periodică și protecție solară, se pot identifica și trata din timp eventualele noi leziuni, asigurându-se în același timp și educația pacientului pentru a reduce riscurile pe termen lung.

FAQ - Întrebări frecvente 

1. Carcinomul bazocelular îmi poate scurta viața? 

Vestea bună este că CBC rareori pune în pericol viața. Spre deosebire de melanom sau alte cancere, CBC metastazează extrem de rar (<0,5–1% din cazuri) și chiar și atunci evoluția este îndelungată. Prognosticul în marea majoritate a situațiilor este excelent dacă tumora este tratată corespunzător - rata de supraviețuire la 5 ani este practic ~100% pentru leziunile localizate. Totuși, asta nu înseamnă că poate fi ignorat: un CBC lăsat netratat poate deveni foarte mare și invaziv, distrugând țesuturi importante (de exemplu, poate eroda nasul, urechea, pleoapa sau osul de dedesubt) și necesitând ulterior intervenții chirurgicale mutilante pentru a fi eliminat. Au existat cazuri extreme în care pacienți cu tumori gigant neglijate au suferit complicații severe sau chiar deces (prin invazie în structuri vitale sau infecții suprapuse), însă repetăm – în mod obișnuit, CBC este o afecțiune tratabilă și cu prognostic foarte bun.

2. Ce presupune extirparea (operația) unui carcinom bazocelular? 

În majoritatea cazurilor, extirparea unui CBC este o procedură chirurgicală minoră, efectuată cu anestezie locală. Medicul va delimita leziunea și o margine de siguranță în jur, apoi va exciza acea zonă de piele. Dacă tumora este mică, rana rezultată se suturează direct, scoțându-se firele după ~7–14 zile (în funcție de localizare). Pentru tumori mai mari sau în zone unde pielea este întinsă (ex: scalp, frunte), poate fi necesară o grefă de piele sau un lambou (adică deplasarea unui petic de piele din jur pentru a acoperi defectul) – chirurgul plastician se asigură că rezultatul estetic este cât mai bun. Intervenția în sine durează de obicei sub o oră (dacă nu e vorba de Mohs) și pacientul pleacă acasă în aceeași zi. 

Piesa excizată va fi analizată microscopic; rezultatul vine în 1-2 săptămâni și va confirma dacă marginile sunt curate. Dacă marginile prezintă încă celule tumorale, poate fi necesară o a doua intervenție pentru a îndepărta țesutul rămas. În cazul chirurgiei Mohs, procedura este mai lungă: pacientul așteaptă 30–60 minute între etape, cât timp se examinează la microscop stratul proaspăt excizat. Mohs se efectuează în regim ambulator, sub anestezie locală, similar exciziei standard, dar se poate prelungi câteva ore în funcție de câte straturi trebuie excizate. După extirpare, pacientul va avea o cicatrice; îngrijirea acesteia conform indicațiilor (păstrarea curată, protecție solară, masaj după vindecare) ajută la o vindecare frumoasă. De regulă, durerea postoperatorie este minimă și poate fi controlată cu analgezice obișnuite (ibuprofen, paracetamol).

3. Când ar trebui să mă adresez specialistului? 

Orice leziune a pielii care nu se vindecă în câteva săptămâni ar trebui evaluată de un medic. În mod particular, fiți atenți la: răni sau ulcerații care persistă peste 4 săptămâni, mici umflături lucioase care cresc încet, leziuni care sângerează la traumatisme minime și apoi se vindecă parțial dar reapare crustă, pete roșii care descuamează și nu dispar cu creme obișnuite. Aceste semne pot indica un carcinom bazocelular incipient. Adresați-vă întâi medicului dermatolog – acesta poate recunoaște leziunea și efectua biopsia dacă e necesară.

De asemenea, dacă observați schimbări într-o cicatrice mai veche sau în jurul unei zone unde a fost îndepărtat un CBC, programați un control cât mai rapid. Femeile trebuie să semnaleze ginecologului orice ulcerație, nodul sau leziune neobișnuită în zona vulvară; chiar dacă CBC vulvar e rar, alte cancere vulvare sunt posibile, deci examinarea și biopsia sunt esențiale pentru diagnosticul precoce. În general, principiul este să nu amânați: cu cât un carcinom cutanat este diagnosticat și tratat mai devreme, cu atât intervenția este mai ușoară și complicațiile mai mici.

Resurse și suport pentru pacienți

Informații de încredere despre carcinomul bazocelular puteți găsi la organizațiile de profil, cum ar fi Societatea Română de Dermatologie sau pe site-urile internaționale precum American Academy of Dermatology și Skin Cancer Foundation, care oferă ghiduri pentru pacienți. Discutați deschis cu medicul dvs. despre orice nelămurire – e dreptul dvs. să înțelegeți opțiunile de tratament, prognosticul și pașii de urmat. Dacă sunteți diagnosticat cu un CBC într-o zonă foarte vizibilă (față) sau ați trecut printr-o operație reconstructivă majoră, poate fi util să cereți și sfatul unui psiholog sau să alăturați grupuri de suport pentru pacienți cu cancer de piele. Reamintiți-vă că, deși termenul „cancer“ sperie, carcinomul bazocelular are una dintre cele mai bune evoluții posibile dintre toate cancerele. Cu îngrijirea potrivită, veți fi cel mai probabil complet vindecat și veți putea duce o viață normală în continuare!