Adenopatia axilară în oncologia mamară: semnal de alarmă sau reacție benignă?

Ce este adenopatia axilară și de ce apare la pacientele cu patologie mamară? Definiție și clasificare (benignă vs. malignă)

Adenopatia axilară se referă la mărirea sau inflamația ganglionilor limfatici localizați în regiunea axilară. Ganglionii limfatici sunt componente esențiale ale sistemului limfatic și au rolul de a filtra limfa și de a combate infecțiile, dar și de a gestiona diseminarea celulelor tumorale. În contextul patologiei mamare, adenopatia axilară poate fi un semn al unei reacții inflamatorii locale, al unei infecții, dar și un indiciu al unei afecțiuni maligne, cum ar fi cancerul de sân. Din punct de vedere al etiologiei, adenopatia axilară poate fi clasificată în două categorii principale:

1. Adenopatia benignă: Aceasta este asociată cu procese non-tumorale, precum infecțiile sau inflamațiile și poate fi temporară. Ganglionii limfatici măriți sunt, de obicei, mobili și nu sunt în general dureroși. Cele mai comune cauze de adenopatie benignă sunt infecțiile locale (de exemplu, mastita), reacțiile post-vaccinale sau limfedemul postoperator.

2. Adenopatia malignă: Se întâlnește frecvent în contextul cancerului de sân și este asociată cu ganglioni limfatici măriți, posibil dureroși, fermi, rigizi și cu tendința de a adera de structurile din jur. Ganglionii axilari pot fi primii afectați de celulele canceroase care au diseminat limfatic de la tumorile mamare.

Această clasificare a adenopatiei axilare este esențială pentru ghidarea diagnosticului și a tratamentului ulterior. Determinarea caracterului benign sau malign al adenopatiei axilare se face printr-un proces complex de examinare clinică, investigații imagistice și, în cazurile necesare, biopsie.

Cauze frecvente ale adenopatiei axilare în patologia mamară

Adenopatia axilară poate fi determinată de o serie de factori, care variază de la cauze benigne până la patologii maligne, inclusiv cancerul de sân, cum ar fi:

• Infecțiile

Infecțiile mamare pot determina apariția adenopatiilor axilare. Mastita, mai frecventă în perioada de alăptare, poate provoca inflamație și mărirea ganglionilor limfatici axilari, adesea însoțită de febră, durere localizată și roșeață. Infecțiile cutanate sau abcesele în zona axilară (cu streptococi sau stafilococi) pot, de asemenea, duce la adenopatie axilară. Aceasta este, de obicei, o reacție acută, iar ganglionii sunt de obicei dureroși și mobili.

• Inflamații

Inflamațiile locale ale sânului, fie ca urmare a unei traumatisme, fie din cauza unor procese inflamatorii cronice, pot duce la mărirea ganglionilor limfatici axilari. Un exemplu frecvent întâlnit este fibroadenomul inflamator, o masă benignă care poate determina o reacție inflamatorie a ganglionilor limfatici din vecinătate. Anumite forme de dermatite sau reacții alergice pot provoca, de asemenea, formarea adenopatiei axilare, de obicei într-un context de inflamație localizată a pielii sau a glandelor mamare.

• Reacții post-vaccinale

Adenopatia axilară poate apărea și ca rezultat al vaccinărilor, în special a celor pentru prevenirea infecțiilor virale (de exemplu, vaccinul antigripal sau vaccinurile împotriva infecțiilor HPV). Este un răspuns normal al sistemului imunitar la administrarea unui vaccin, care poate stimula ganglionii limfatici axilari să se mărească temporar, fără a indica o afecțiune malignă. De obicei, acest tip de adenopatie este tranzitoriu, iar ganglionii se micșorează treptat pe măsură ce reacția imunologică se calmează.

• Recidivă oncologică

Unul dintre cele mai importante aspecte în evaluarea adenopatiei axilare este posibilitatea unei recidive a cancerului mamar. Ganglionii limfatici axilari sunt adesea primii care filtrează celulele canceroase migratoare, iar mărirea ganglionilor în această regiune poate fi un semn de metastază regională. Recidiva oncologică în ganglionii axilari poate apărea chiar și la pacientele care au avut tratamente anterioare pentru cancerul mamar (chirurgie, chimioterapie sau radioterapie). Recidivele pot apărea chiar și la câțiva ani după tratament, astfel că este esențial ca pacientele să continue monitorizarea regulată post-terapeutică.

• Metastazele axilare

Tumorile primare mamare, în special cele cu risc mai mare de diseminare, pot da metastaze în ganglionii axilari, ceea ce sugerează o progresie a bolii.

• Limfedem postoperator

Limfedemul postoperator reprezintă o altă cauză frecventă de adenopatie axilara, mai ales la pacientele care au suferit o mastectomie sau o intervenție chirurgicală de conservare a sânului cu îndepărtarea ganglionilor limfatici axilari. După astfel de proceduri, limfa poate acumula în ganglionii axilari și în țesuturile adiacente, ducând la mărirea acestora. Limfedemul este adesea asociat cu un disconfort local, dar nu este, de obicei, un semn de malignitate. În cazuri severe, poate fi necesar un tratament fizioterapeutic pentru gestionarea acestuia.

Alte cauze

Alte cauze de adenopatie axilară pot include:

• Bolile autoimune: Lupusul eritematos sistemic sau artrita reumatoidă pot determina mărirea ganglionilor limfatici axilari ca parte a unei reacții autoimune generale.

• TBC (tuberculoza): În cazuri rare, tuberculoza limfatică poate determina adenopatie axilara, de obicei asociată cu simptome respiratorii.

Semnale de alarmă și criterii pentru suspiciunea de malignitate în cazul leziunilor nodulare

În evaluarea unei adenopatii axilare, se disting anumiți factori clinici și simptomatologici care pot indica riscul de malignitate. Aceste semne și simptome sunt esențiale în ghidarea deciziilor diagnostice și terapeutice.

Modificări clinice ale nodulului

1. Duritatea nodulului:

Un nodul dur, ferm, cu suprafață neregulată și cu o consistență crescută este un semn caracteristic pentru malignitate. La examenul fizic, un nodul dur poate indica prezența unor structuri celulare dense, specific unei tumori maligne, care tind să aibă o consistență mai mare față de leziunile benigne care sunt de obicei mai elastice.

2. Aderența la structurile adiacente:

Un nodul care este aderent la țesuturile înconjurătoare sau care nu se poate deplasa ușor sub piele este un semn de gravitate. Aderența indică faptul că leziunea a invadat structurile adiacente, un comportament tipic pentru malignitate, în special în cazul tumorilor care au capacitatea de a infiltra țesutul învecinat.

3. Creșterea rapidă a nodulului:

Creșterea rapidă a dimensiunii adenopatiei axilare într-o perioadă scurtă de timp indică malignitate. În mod normal, nodulii benigni cresc lent, în timp ce tumori maligne pot prezenta o expansiune accelerată, reflectând proliferarea celulară necontrolată.

4. Dimensiuni > 1,5 cm:

Deși dimensiunea unui nodul nu este întotdeauna un indicator clar de malignitate, un nodul cu dimensiuni mai mari de 1,5 cm poate ridica suspiciune clinică și necesită investigații suplimentare, cum ar fi biopsia sau imagistica detaliată (ecografie, CT sau RMN) pentru a exclude malignitatea.

5. Polinodularitatea:

Prezența mai multor noduli în aceeași regiune, în special când aceștia sunt de dimensiuni mari și au caracteristici heterogene, poate fi sugestivă pentru o leziune malignă. Polinodularitatea poate fi observată în cazul unor tumori maligne sau în contextul unor afecțiuni precum limfomul sau metastazele.

Simptome asociate care pot ridica suspiciunea de malignitate

Iată și o listă a simptomelor care pot fi un semnal al malignității:

• Febră:

Febra persistentă, fără o cauză infecțioasă evidentă, poate fi un semn de alarmă al unui proces malign, care poate determina un răspuns inflamator sistemic. Febra poate fi asociată cu unele tipuri de cancer, în special limfoamele, leucemiile și anumite tumori solide.

• Scăderea inexplicabilă în greutate:

Scăderea bruscă și semnificativă în greutate, fără modificări ale dietei sau ale stilului de viață, este un simptom clinic de mare semnificație. Acest simptom poate indica o neoplazie malignă, întrucât tumorile pot produce substanțe care stimulează un metabolism crescut sau pot interfera cu absorbția normală a nutrienților.

• Transpirațiile nocturne:

Transpirațiile nocturne excesive sunt frecvent întâlnite în diverse afecțiuni maligne, în special în limfoame, leucemii și în cancerul de sân. Sunt adesea legate de un răspuns imun activ sau de efectele hormonale ale tumorilor.

• Durerea persistentă:

Durerea care nu răspunde la tratamentele analgezice obișnuite și care devine din ce în ce mai severă poate fi un semn de malignitate. Durerea persistentă este asociată cu invazia nervilor, a vaselor de sânge sau cu presiunea exercitată asupra structurilor învecinate de o tumoră malignă. De asemenea, durerea poate fi un simptom al metastazelor sau al creșterii rapide a unui tumori.

Identificarea semnelor și simptomelor de malignitate este esențială pentru depistarea precoce a cancerului. Deși aceste criterii clinice nu pot oferi un diagnostic definitiv, ele sunt factori cheie care pot orienta clinicienii către un diagnostic diferențial mai detaliat. În prezența oricăror semne de alarmă sau simptome menționate, este esențial ca pacientul să fie supus unor investigații suplimentare, precum ecografia, biopsia, tomografia computerizată sau rezonanța magnetică, pentru confirmarea sau excluderea unui diagnostic malign.

De asemenea, este important ca pacienții să fie monitorizați în mod regulat, având în vedere că unele tumori maligne pot avea un comportament imprevizibil în privința evoluției clinice.

Investigații imagistice și rolul lor în diagnosticul adenopatiilor axilare în patologia oncologică mamară

Adenopatiile axilare reprezintă un semn frecvent de metastaze ganglionare în cancerul mamar și, de aceea, evaluarea imagistică are un rol esențial în diagnosticul precoce, stadializarea bolii și planificarea tratamentului. Leziunile ganglionare axilare pot fi benigne sau maligne, iar diferențierea între acestea este esențială pentru gestionarea corectă a pacientului. Ecografia axilară, RMN-ul și PET-CT-ul sunt cele mai utilizate tehnici imagistice, fiecare având un rol important în stabilirea diagnosticului oncologic mamar.

Ecografia axilară: aspecte sugestive pentru benignitate vs. malignitate

Ecografia axilară este adesea prima metodă de imagistică utilizată pentru evaluarea ganglionilor axilari, datorită accesibilității, costului scăzut și capacității de a distinge între structuri solide și chistice. Ecografia este o tehnică non-invazivă care permite evaluarea morfologică detaliată a ganglionilor limfatici axilari.

Aspecte ecografice sugestive pentru benignitate:

• Formă ovalară sau de lungime: Ganglionii limfatici benigni, cum ar fi cei reactivi ca răspuns la infecții locale, au o formă ovalară sau ușor alungită, un contur neted, fără margini spiculare sau neregulate.

• Margini bine definite și netede: Ganglionii benigni au margini clare, fără semne de invazie a țesuturilor înconjurătoare.

• Ecogenitate uniformă: Ganglionii benigni au o structură uniformă pe ecografie. Absenta zonelor necrotice sau calcificate este de obicei un semn de benignitate.

• Absența vascularizației patologice: Absenta fluxului sanguin patologic, vizibil pe Doppler, este un alt indicator al benignității. Ganglionii benigni, în special cei reactivi, nu prezintă o vascularizație crescută.

• Aspecte ecografice sugestive pentru malignitate:

• Formă neregulată și margini spiculate: Ganglionii maligni tind să aibă margini neregulate sau spiculate, ceea ce sugerează invazia tumorii în țesuturile din jur. Această formă asimetrică este caracteristică pentru metastazele axilare din cancerul mamar.

• Ecogenitate heterogenă sau hipoecogenă: Ganglionii maligni pot prezenta o ecogenitate hipoecogenă sau heterogenă, semn al unei modificări anormale a structurii lor. Acestea pot conține zone de necroză, calcificări sau hemoragii.

• Necroză centrală: Prezența unei zone centrale hiperecogene în cadrul ganglionului, indicând necroză, este un semn tipic pentru ganglionii metastazici.

• Vascularizație patologică: Ganglionii maligni pot prezenta o vascularizație neregulată, cu flux sanguin crescut sau disfuncțional, ceea ce indică un proces tumoral agresiv.

RMN-ul (Rezonanță Magnetică Nucleară) și PET-CT (Tomografie cu Emisie de Pozitroni – Tomografie Computerizată)

Atunci când ecografia nu poate oferi un diagnostic clar sau când este necesară o evaluare detaliată pentru stadializare sau planificare terapeutică, RMN-ul și PET-CT-ul devin instrumente valoroase pentru evaluarea adenopatiilor axilare.

RMN mamar: Indicații și rol

RMN-ul este o metodă de imagistică de înaltă rezoluție, care oferă o evaluare precisă a țesuturilor moi și este deosebit de utilă în stadializarea cancerului mamar, inclusiv în evaluarea ganglionilor axilari.

• Indicații: RMN-ul este recomandat în cazul în care ecografia este insuficientă pentru a clarifica natura unei adenopatii axilare sau când există o suspiciune puternică de metastaze ganglionare axilare. RMN-ul este, totodată, util în stadializarea cancerului mamar la pacienții cu tumori avansate sau în cazul cancerului de sân cu infiltrare ganglionară profundă.

• Ce informații suplimentare oferă: RMN-ul permite evaluarea detaliată a ganglionilor axilari și a structurilor înconjurătoare. Acesta poate detecta leziuni de dimensiuni mai mici decât cele vizibile ecografic și poate diferenția între ganglionii normali, reactivi și cei maligni pe baza caracteristicilor morfologice și ale vascularizației. De asemenea, RMN-ul ajută la evaluarea posibilei invazii a ganglionilor axilari în structurile adiacente și la detectarea metastazelor.

PET-CT: Indicații și rol

PET-CT-ul este o metodă imagistică avansată care combină imagistica cu emisie de pozitroni și tomografia computerizată, oferind informații despre activitatea metabolică și răspândirea procesului tumoral.

• Indicații: PET-CT-ul este utilizat în principal în stadializarea cancerului mamar în stadii avansate sau în cazurile de recidivă, pentru a evalua răspândirea ganglionilor axilari și a metastazelor la distanță. Este deosebit de util în identificarea metastazelor ganglionare, chiar și în cazurile în care ganglionii sunt de dimensiuni mici și nu sunt vizibili la ecografie sau RMN.

• Ce informații suplimentare oferă: PET-CT-ul poate identifica ganglionii axilari metastatici pe baza activității metabolice crescute, caracteristică tumorilor maligne. Această metodă este extrem de sensibilă în depistarea metastazelor ganglionare și a focarelor metastatice la distanță, fiind esențială pentru stadializarea corectă a bolii și pentru ghidarea tratamentului (chimioterapie, radioterapie, intervenții chirurgicale).

Când se recomandă biopsia adenopatiilor axilare?

FNAC (Fine Needle Aspiration Cytology) este o metodă de diagnostic utilizată pentru evaluarea adenopatiilor axilare, având ca scop obținerea unei mostre de țesut ganglionar pentru examinare citologică. Procedura implică utilizarea unui ac subțire pentru a aspira materialul din ganglionul suspect, iar aceasta poate fi realizată sub ghidaj ecografic pentru a spori precizia și siguranța. FNAC este o tehnică rapidă, minim invazivă, cu un risc scăzut de complicații, care poate furniza informații utile în diferențierea între adenopatiile reactive (benigne) și cele maligne.

Sensibilitatea și specificitatea FNAC sunt de obicei ridicate, mai ales în evaluarea ganglionilor axilari în contextul cancerului mamar, cu rezultate fiabile în cazul ganglionilor măriți, dureroși și solizi. Totuși, FNAC poate avea limitări în cazul ganglionilor foarte fibrotici sau cu o structură necrozată, unde diagnosticul nu poate fi întotdeauna stabilit clar. În aceste cazuri, poate fi necesar un examen suplimentar sau o biopsie mai extinsă, cum ar fi biopsia excizională.

Puncția-biopsie în evaluarea adenopatiilor axilare

Puncția-biopsie este o metodă de diagnostic utilizată pentru obținerea unui fragment de țesut ganglionar pentru examinare histopatologică. Această procedură implică utilizarea unui instrument cu un ac gros circular ce conține la interior o lamă, care extrage un cilindru mic de țesut din ganglionul suspect.

Este mai invazivă decât FNAC și este indicată atunci când diagnosticul nu poate fi stabilit cu certitudine prin alte tehnici, cum ar fi FNAC, sau în cazurile în care este necesară evaluarea mai detaliată a arhitecturii ganglionare. Aceasta oferă o mostră mai mare și, prin urmare, o evaluare mai completă a ganglionilor, inclusiv a structurii și compoziției histologice, fiind mai utilă în cazurile de tumori complexe sau incerte.

Deși oferă informații valoroase, poate fi asociată cu riscuri de complicații, inclusiv hemoragii, infecții și cicatrici, mai ales în cazul ganglionilor profunzi sau greu accesibili. În general, este o tehnică eficientă în diagnosticarea metastazelor ganglionare și în confirmarea tipului histologic al tumorii, având un rol important în stadializarea cancerului mamar.

Biopsia ganglionului santinelă și excizia chirurgicală a ganglionilor axilari

În cazul în care există suspiciunea de metastaze axilare, diagnosticul de malignitate este confirmat prin biopsia ganglionului santinelă sau excizia chirurgicală a ganglionilor afectati. Aceste intervenții sunt esențiale pentru stadializarea corectă a cancerului mamar și pentru decizia tratamentului postoperator.

Biopsia ganglionului santinelă

Biopsia ganglionului santinelă este o procedură minim invazivă care presupune prelevarea unui ganglion sau a unui grup mic de ganglioni limfatici axilari (noduli axilari), care reprezintă primul loc de drenaj limfatic al tumorii primare (în cazul cancerului mamar, de obicei din zona tumorii mamare).

• Indicații: Biopsia ganglionului santinelă este indicată la pacienții cu cancer mamar în stadiile inițiale, atunci când există o suspiciune de metastaze ganglionare, dar ganglionii axilari nu sunt evidențiați la ecografie sau RMN. De asemenea, se recomandă pentru pacienții care au ganglioni axilari negativi pe ecografie și RMN, dar există un risc mic de implicare ganglionară.

• Rolul în diagnosticul oncologic: Biopsia ganglionului santinelă permite evaluarea rapidă a ganglionului axilar, fără a fi necesar să se efectueze o excizie largă a tuturor ganglionilor. Dacă ganglionul santinelă este negativ pentru metastaze, se poate evita intervenția chirurgicală extinsă. Dacă este pozitiv, se poate proceda la excizia ganglionilor axilari și, eventual, la chimioterapie sau radioterapie.

Excizia chirurgicală a ganglionilor axilari

În cazul în care biopsia ganglionului santinelă nu este disponibilă sau dacă aceasta relevă metastaze, excizia chirurgicală a ganglionilor axilari este recomandată pentru stadializarea bolii.

• Indicații: Excizia ganglionilor axilari este recomandată atunci când sunt detectate metastaze în ganglionii axilari prin metode imagistice sau prin biopsie. Aceasta este o intervenție mai extinsă, utilizată pentru a evalua implicarea ganglionilor limfatici în cazul cancerului mamar avansat.

• Rolul în diagnosticul oncologic: Această procedură este crucială pentru stadializarea cancerului și pentru determinarea necesității tratamentului adjuvant (chimio- sau radioterapie). De asemenea, excizia ganglionilor poate oferi informații despre comportamentul bolii și prognostic.

Investigațiile imagistice în adenopatiile axilare asociate cancerului mamar sunt esențiale pentru diferențierea ganglionilor benigni de cei maligni, pentru stadializarea corectă a bolii și pentru planificarea unui tratament optim. Ecografia axilară rămâne primul pas în evaluarea imagistică, dar RMN-ul și PET-CT-ul sunt utile în cazurile complexe sau pentru stadializarea avansată a bolii. Biopsia ganglionului santinelă și excizia chirurgicală a ganglionilor axilari sunt proceduri fundamentale pentru confirmarea diagnosticelor și stabilirea strategiilor terapeutice corecte.

Algoritmul de evaluare și management al adenopatiei axilare în oncologia mamară

Adenopatia axilară este un simptom frecvent întâlnit în cadrul cancerului mamar, fiind adesea un semn de metastază. Managementul acestei afecțiuni este dictat de contextul clinic al pacientei, de istoricul medical (în special de prezența sau absența unui cancer mamar anterior), precum și de rezultatele investigațiilor imagistice și ale biopsiilor. Evaluarea corectă a adenopatiei axilare este esențială pentru stabilirea unui tratament adecvat, care poate varia de la monitorizare la intervenție chirurgicală extinsă.

Pași de urmat în funcție de contextul clinic

1. Pacientă cu istoric oncologic (cancer mamar anterior)

În cazul unei paciente cu antecedente de cancer mamar, adenopatia axilară trebuie evaluată cu precauție, având în vedere posibilitatea recidivei sau a metastazelor ganglionare.

Pași de evaluare:

• Istoricul clinic detaliat: Este esențial să se afle dacă adenopatia axilară este recent apărută sau dacă există o evoluție a unui nodul axilar detectat anterior. Se va înregistra și istoricul tratamentului oncologic (chirurgie, chimioterapie, radioterapie, terapie hormonală) și orice semne de recidivă (durere localizată, modificări ale dimensiunii nodulului).

• Examenul fizic complet: Vor fi palpate adenopatiile axilare și vor fi determinate caracteristicile și gradul de extensie al acestora.

Evaluare imagistică:

• Ecografie axilară: Este prima metodă imagistică utilizată pentru evaluarea adenopatiei axilare. Ganglionii limfatici axilari pot fi modificați ca urmare a recidivei tumorale sau ca urmare a unui tratament anterior (radioterapie, de exemplu). Această ecografie ganglioni axilari va ajuta la identificarea dimensiunii, formei și caracteristicilor ganglionului, indicând posibile semne de malignitate.

• RMN: Dacă ecografia este neconcludentă sau dacă există suspiciuni privind implicarea ganglionilor profunzi sau regionali, RMN-ul poate oferi informații suplimentare despre gradul de invazie ganglionară și localizarea acestora. Este indicat în cazul metastazelor regionale sau când ganglionii profunzi nu sunt vizibili ecografic.

• PET-CT: În cazul în care există un risc mare de metastaze sau recidivă, PET-CT-ul poate fi utilizat pentru stadializarea cancerului, pentru a evalua răspândirea ganglionară și la distanță. Aceasta oferă informații valoroase despre activitatea metabolică crescută a ganglionilor axilari și posibile metastaze la nivelul ganglionilor axilari.

• Biopsie ganglionară: Dacă imagistica sugerează o posibilă malignitate, biopsia ganglionului axilar este necesară pentru confirmarea diagnosticului de recidivă sau metastază. Biopsia ganglionului santinelă poate fi utilizată pentru a determina dacă ganglionii axilari sunt implicați.

Pași de management:

• Tratament chirurgical: Dacă ganglionii axilari sunt confirmați ca fiind metastatici, se poate recurge la excizia ganglionilor limfatici axilari. În funcție de stadiul bolii, se poate efectua o limfadenectomie axilară completă sau o limfadenectomie limitată (în cazul în care ganglionii sunt izolați).

• Tratament adjuvant: Tratamentul adjuvant (radioterapie, chimioterapie sau terapie țintită) este esențial în cazul în care ganglionii sunt pozitivi pentru metastaze. Dacă există o recidivă regională sau metastaze axilare, tratamentele sistemice pot fi necesare pentru a reduce riscul de metastaze la distanță.

2. Pacientă fără antecedente oncologice (fără istoric de cancer mamar)

În cazul pacientei fără antecedente oncologice, adenopatia axilară poate indica fie o infecție locală, fie o afecțiune malignă (cancer mamar primar cu metastaze ganglionare). Abordarea acestei situații implică o evaluare rapidă și detaliată.

Pași de evaluare:

• Istoricul clinic și examenul fizic: Se va evalua durata, dimensiunea și consistența nodulului axilar. Adenopatiile benigne pot fi asociate cu istoricul unor infecții, în timp ce o adenopatie dureroasă și mobilă poate sugera o limfadenită reactivă.

Evaluare imagistică:

• Ecografie axilară: Este primul pas în evaluarea unei adenopatii axilare. Ganglionii benigni (reactivi) apar de obicei cu margini netede, hipoecogeni uniform, fără necroză sau vascularizație anormală. Ganglionii cu caracteristici suspecte (margini neregulate, hipoecogenitate mare, necroză centrală, vascularizație patologică) trebuie evaluați suplimentar pentru a exclude malignitatea.

• RMN: Dacă ecografia este inconcludentă, RMN-ul poate fi folosit pentru a obține imagini detaliate ale ganglionilor și ale țesuturilor adiacente. Este util mai ales în cazul tumorilor mai profunde sau când sunt prezente leziuni simultane.

• PET-CT: În cazurile în care se suspectează metastaze sau un proces malign avansat (de exemplu, cancer de sân fără leziuni vizibile ecografic), PET-CT-ul poate fi utilizat pentru a evalua extensia bolii și implicarea ganglionilor axilari.

• Biopsie ganglionară: În cazul în care imagistica sugerează o leziune malignă, biopsia ganglionului axilar este esențială pentru diagnosticul histopatologic.

În cazul cancerului de sân primar, biopsia ganglionului santinelă este indicată pentru a determina dacă există metastaze axilare, reducând necesitatea unei limfadenectomii extinse.

Pași de management:

• Tratament chirurgical: Dacă se confirmă malignitatea, tratamentul chirurgical poate include excizia ganglionilor axilari și, dacă este cazul, o mastectomie totală sau o intervenție chirurgicală parțială, în funcție de stadiul tumoral.

• Tratament adjuvant: În funcție de rezultatele histopatologice și stadiul bolii, pacientele cu metastaze ganglionare vor necesita un tratament neoadjuvant, respectiv adjuvant care poate include chimioterapie, radioterapie, terapie hormonală sau terapie țintită.

Monitorizare, tratament conservator sau intervenție chirurgicală

În funcție de tipul de adenopatie axilară și de natura acesteia, managementul poate include următoarele opțiuni:

A. Monitorizare:

• Indicații: Monitorizarea este adecvată în cazul adenopatiilor benigne (limfadenită reactivă) sau a adenopatiilor axilare care nu prezintă caracteristici suspicioase (fără semne de malignitate pe ecografie). Acestea pot include cazuri de infecție locală sau reacții inflamatorii post-operatorii.

• Urmărire: Pacientele vor fi monitorizate prin examen fizic regulat și, în cazuri selectate, prin ecografie periodică pentru a evalua orice schimbare în dimensiunea ganglionilor.

B. Tratament conservator:

• Indicații: Tratamentul conservator se aplică în cazurile de adenopatie benignă, fără semne de malignitate. De exemplu, ganglionii reactivi sau adenopatiile secundare unor infecții pot fi tratate cu antibiotice sau antiinflamatoare non-steroidiene (AINS).

• Urmărire: Dacă adenopatia nu se rezolvă în urma tratamentului conservator, este necesar să se reevalueze diagnosticul și să se recurgă la proceduri mai invazive, cum ar fi biopsia.

C. Biopsia ganglionară:

• Biopsia ganglionului santinelă: Este indicată pentru pacientele cu cancer mamar primar, ca parte a stadializării inițiale.

• Limfadenectomie axilară: Este necesară în cazurile de implicare ganglionară extensivă sau când ganglionii santinelă sunt pozitivi pentru metastaze.

Algoritmul de evaluare și management al adenopatiei axilare în oncologia mamară depinde de istoricul clinic, de evaluările imagistice și de confirmarea histopatologică. Abordarea variază între monitorizare, tratament conservator și intervenție chirurgicală, în funcție de natura benignă sau malignă a adenopatiei.

Întrebări frecvente și informații utile pentru paciente

În managementul adenopatiei axilare și al cancerului mamar, există întrebări frecvente la care pacientele necesită răspunsuri clare pentru a înțelege procesul diagnostic, tratamentul și monitorizarea pe termen lung.

Cât de des trebuie monitorizați ganglionii axilari?

Monitorizarea ganglionilor axilari după tratamentul cancerului mamar (mastectomie/excizie și tratament adjuvant) este esențială pentru depistarea recidivei. Frecvența variază: 3-6 luni în primii 2-3 ani, apoi la 6-12 luni și anual. Include examen clinic și ecografie. Adenopatia suspectă necesită investigații mai frecvente, inclusiv biopsie.

Ce riscuri implică biopsia ganglionului santinelă?

Biopsia ganglionului santinelă pentru cancerul mamar, deși minim invazivă, prezintă riscuri precum infecții, limforee, nelocalizarea ganglionului, limfedem al brațului și dureri/cicatrici postoperatorii.

Când este adenopatia axilară un semn de recidivă oncologică?

Adenopatia axilară la pacientele cu istoric oncologic necesită evaluare pentru a exclude recidiva, deși poate fi benignă. Semnele suspecte includ ganglioni duri, cu creștere rapidă și multipli, alături de simptome sistemice. Confirmarea necesită investigații imagistice și biopsie.

Ce trebuie urmărit după tratamentul cancerului de sân?

Urmărirea post-tratament a cancerului de sân este crucială pentru depistarea recidivelor, metastazelor, evaluarea efectelor secundare și menținerea calității vieții. Aceasta implică monitorizare clinică regulată (la 3-12 luni), examinări imagistice periodice (ecografie și mamografie anuală, RMN la risc crescut), monitorizarea efectelor secundare (limfedem, osteoporoză prin densitate osoasă) și suport psihologic.

REFERINȚE

1. Jain R, Khanna R, Verma A, Rana S, Sharma M. Evaluation of axillary lymph nodes in breast cancer patients with clinically negative axilla using contrast-enhanced ultrasonography. World J Surg Oncol. 2024;22(1):211. doi:10.1186/s12957-024-03419-0

2. Xiong J, Zuo W, Wu Y, Zhang Y, Li J. Ultrasonography and clinicopathological features of breast cancer in predicting axillary lymph node metastases. BMC Cancer. 2022;22(1):1155. doi:10.1186/s12885-022-10240-z

3. Li Y, Wang J, Li C, Zhu H, Zhu X, Chen J, Cui H. Diagnostic value of multiple ultrasound diagnostic techniques for axillary lymph node metastases in breast cancer: A systematic analysis and network meta-analysis. Front Oncol. 2023;13:1091786. doi:10.3389/fonc.2023.1091786

4. Heidinger M, Weber WP. Axillary surgery for breast cancer in 2024. Cancers (Basel). 2024;16(9):1623. doi:10.3390/cancers16091623

5. American College of Radiology. Lymph node staging in newly diagnosed breast cancer: Point—Preoperative staging axillary ultrasound is valuable. AJR Am J Roentgenol. 2022;218(4):667–673. doi:10.2214/AJR.21.26812

6. NICE (National Institute for Health and Care Excellence). Early and locally advanced breast cancer: diagnosis and management. NICE guideline [NG101]. 2018 [updated 2023]. Available from: https://www.nice.org.uk/guidance/ng101

7. NHS England. Guidelines for the management of breast cancer. UK NHS Breast Cancer Programmes. 2020. Available from: https://www.england.nhs.uk