Logo

Analize pentru depistarea cancerului

undefined

Ce sunt analizele pentru depistarea cancerului?

Depistarea și diagnosticarea precoce a cancerului sunt esențiale pentru îmbunătățirea prognosticului și creșterea șanselor de tratament eficient. O gamă variată de investigații medicale, de la analize de laborator la tehnici imagistice avansate, sunt utilizate pentru a identifica prezența și extinderea cancerului în organism. Acest articol detaliază principalele metode de investigare și importanța fiecărei proceduri în contextul oncologic.  

Table of Content

Când ar trebui să faci analize pentru depistarea cancerului?

Analizele de laborator joacă un rol crucial în detectarea anomaliilor biologice care pot indica prezența cancerului, însă, în afara cancerelor de sânge, acestea nu pot stabili diagnosticul de certitudine de cancer. Acestea includ hemoleucograma completă, analize biochimice și determinarea markerilor tumorali, ce ne pot oferi indicii despre starea generală a organismului și funcția organelor.  

Interpretarea corectă a analizelor de laborator trebuie să aibă în vedere variațiile normale ale organismului, dieta urmată de pacientă și prezența unor patologii deja existente care pot influența rezultatul analizelor de sânge. Chiar dacă analizele sunt normale, cancerul nu poate fi exclus. 

Hemoleucograma completă 

Hemoleucograma completă evaluează componentele sângelu, printre care putem enumerai: hemoglobina, hematocritul, eritrocite, leucocite și trombocite. Anomaliile în numărul sau structura acestor celule pot sugera prezența unor afecțiuni maligne hematologice, precum leucemiile, prin modificarea anormală a numărului sau formei componentelor sângelui. 

De asemenea, poate indica anemie cauzată de sângerări interne, așa cum se poate întâmpla în cancerul gastric, colorectal sau de rect. 

Valori normale: 

  • Eritrocite: 4,5-5,9 milioane/µL la bărbați; 4,1-5,1 milioane/µL la femei 
  • Leucocite: 4.000-11.000/µL 
  • Trombocite: 150.000-450.000/µL 

Valori patologice: 

  • Leucocitoză (creșterea leucocitelor) poate indica infecții sau leucemii 
  • Leucopenie (scăderea leucocitelor) poate sugera afectarea măduvei osoase 
  • Trombocitoza sau trombocitopenia pot fi asociate cu diverse tipuri de cancer 
  • Anemia poate fi determinată de sângerări interne determinată de cancere digestive (cancer gastric, rectal sau de colon) 

Electroforeza proteinelor serice 

Acest tip de investigație determină modificările unor proteine specifice din sânge, inclusiv a imunoglobulinelor, putând orienta către diagnosticul unor neoplazii, cum ar fi mielomul multiplu. Odată identificate aceste modificări, însă, sunt necesare teste suplimentare pentru confirmarea diagnosticului de cancer.  

Markeri tumorali 

Markerii tumorali sunt substanțe, adesea proteine, produse de celulele canceroase sau de organism ca răspuns la cancer sau a anumitor afecțiuni benigne. În ginecologie, acești markeri sunt esențiali pentru detectarea, monitorizarea și evaluarea prognosticului diverselor tipuri de cancer ginecologic. 

Deși markerii tumorali oferă informații valoroase, este esențial să se înțeleagă că niciun marker nu este complet specific sau sensibil pentru o anumită malignitate. Valorile pot fi influențate de diverse condiții benigne, iar niveluri normale nu exclud prezența cancerului. Prin urmare, interpretarea markerilor tumorali trebuie realizată în contextul evaluării clinice complete și al altor investigații diagnostice. 

Markerii tumorali joacă un rol crucial în managementul cancerelor ginecologice, contribuind la diagnostic, monitorizarea tratamentului și detectarea recurenței. O abordare integrată, care combină datele clinice cu rezultatele markerilor tumorali și ale altor investigații, este esențială pentru o îngrijire optimă a pacientelor. 

Antigenul Carcinoembrionar (CEA): 

  • Valori normale: ≤3,0 µg/L la nefumători; <5 µg/L la fumători 
  • Valori patologice: Niveluri >10 µg/L pot indica o probabilitate crescută de recidivă și un prognostic nefavorabil  
  • CEA este un marker tumoral asociat cu diverse tipuri de cancer, inclusiv cel colorectal și pulmonar. În ginecologie, niveluri crescute de CEA pot fi observate în cazurile de cancer ovarian de tip mucinos sau în cancerele cervicale avansate. Cu toate acestea, datorită specificității sale reduse, CEA nu este utilizat ca test de screening, ci mai degrabă în monitorizarea răspunsului la tratament și detectarea recurenței. 

Alfa-fetoproteina (AFP): 

  • Valori normale: <15 ng/mL 
  • AFP este un marker tumoral utilizat în principal în detectarea tumorilor germinale ovariene și a anumitor tipuri de cancer hepatic. Niveluri crescute de AFP pot indica prezența unor tumori germinale maligne, precum carcinomul embrionar sau tumora de sac vitelin. Monitorizarea AFP este utilă atât în diagnostic, cât și în evaluarea răspunsului la tratament și detectarea recurenței. 

CA-125: 

  • Valori normale: <35 U/mL 
  • CA-125 este un marker tumoral asociat în principal cu cancerul ovarian. Niveluri crescute de CA-125 pot fi observate la aproximativ 80% dintre femeile cu cancer ovarian epitelial. Cu toate acestea, valori ridicate ale CA-125 pot apărea și în condiții benigne, precum endometrioza, fibroamele uterine și bolile inflamatorii pelvine. Astfel, CA-125 nu este utilizat ca test de screening în populația generală, ci mai degrabă pentru monitorizarea răspunsului la tratament și detectarea recurenței la pacientele deja diagnosticate cu cancer ovarian. 

CA 15-3: 

  • Valori normale: <30 U/mL 
  • Valori patologice: Creșteri pot indica cancer mamar 

CA 19-9 (Antigenul Carbohidrat 19-9): 

  • Valori normale: <37 U/mL 
  • Deși este asociat în principal cu cancerele tractului gastrointestinal, CA 19-9 poate prezenta valori crescute și în cazul cancerului ovarian mucinos. Cu toate acestea, datorită specificității sale limitate, nu este utilizat pe scară largă în ginecologie, ci mai degrabă în contextul unor suspiciuni clinice specifice. 
  • HE4 (Proteina Epididimală Umană 4): 
  • HE4 este un alt marker utilizat în evaluarea cancerului ovarian. Studiile au arătat că HE4 poate avea o specificitate mai mare decât CA-125 în diferențierea între leziunile ovariene benigne și maligne. De asemenea, combinația dintre CA-125 și HE4, alături de algoritmi precum ROMA (Risk of Ovarian Malignancy Algorithm), poate îmbunătăți acuratețea diagnostică. 
  • hCG (Gonadotropina corionică umană): 
  • hCG este un hormon produs în mod normal în timpul sarcinii, dar niveluri anormale pot fi asociate cu anumite tumori germinale ovariene și cu boala trofoblastică gestațională. Determinarea nivelului de hCG este esențială în diagnosticarea și monitorizarea acestor afecțiuni. 

 Examenul citologic Babeș-Papanicolau și genotiparea HPV (virusul papiloma uman).  

Pot fi realizate separat sau simultan pentru prevenția și depistarea precoce a modificărilor precanceroase sau pentru diagnosticul cancerului de col uterin. 

Investigații imagistice pentru detectarea cancerului

Tehnicile imagistice permit vizualizarea structurilor interne ale corpului, facilitând detectarea și evaluarea extensiei tumorilor, dar și monitorizarea răspunsului tumorii la tratament.  

Radiografia 

Radiografia utilizează raze X pentru a crea imagini ale structurilor interne. Este adesea folosită pentru a detecta anomalii în plămâni, oase și alte zone. 

  • Utilitate: 
  • Identificarea leziunilor osoase sau pulmonare 
  • Evaluarea răspândirii cancerului 

Tomografia computerizată (CT) 

CT-ul combină razele X cu tehnologia computerizată pentru a produce imagini detaliate în secțiune transversală și permite observarea dimensiunii și aspectului tumorii, precum și localizarea acesteia. Imaginile CT pot oferi detalii despre vascularizația tumorii, dovedindu-se superioare imaginilor  oferite de radiografie. 

Utilitate: 

  • Evaluarea organelor abdominale și pelvine pentru detectarea maselor tumorale 
  • Stadializarea cancerului prin identificarea extensiei locale și a metastazelor 
  • Ghidarea biopsiilor și a altor proceduri intervenționale 
  • Monitorizarea răspunsului la tratamentul oncologic 

Limitări: 

  • Expunere la radiații (nivelul de radiații fiind, însă, redus și fără efecte negative dovedite pe termen lung) 
  • În unele cazuri poate fi necesară administrarea de substanțe de contrast, care pot provoca reacții alergice 

Rezonanța magnetică nucleară (RMN) 

RMN-ul folosește câmpuri magnetice și unde radio pentru a genera imagini detaliate ale țesuturilor moi. Oferă imagini superioare CT-ului în anumite porțiuni (spre exemplu: tumori cerebrale sau ale măduvei spinării, tumori organe pelvine, sarcoame de țesut moale sau tumori osoase primare). Permite identificarea tumorii, a dimensiunii și a relației acesteia cu țesuturile înconjurătoare și de la distanță (prezența mestastazelor).  

Utilitate: 

  • Evaluarea sistemului nervos central pentru detectarea tumorilor cerebrale și spinale 
  • Caracterizarea leziunilor mamare, în special la femeile cu țesut mamar dens 
  • Detectarea și stadializarea cancerelor pelvine, precum cel de prostată sau de col uterin 
  • Femei purtătoare de mutație BRCA1 sau BRCA2 - ce asociază risc crescut pentru cancer. 

Limitări: 

  • Costuri ridicate și disponibilitate limitată 
  • Contraindicații la pacienții cu implanturi metalice sau dispozitive medicale incompatibile 
  • Posibilă claustrofobie la unii pacienți din cauza spațiului restrâns al aparatului, cu necesitatea de sedare 

Ecografia 

Ecografia utilizează unde sonore pentru a produce imagini ale organelor interne și ale structurilor superficiale. Este o metodă neinvazivă, fără radiații, și relativ accesibilă.  

Utilitate: 

  • Evaluarea nodulilor tiroidieni, a formațiunilor mamare 
  • Detectarea tumorilor hepatice, pancreatice, renale, pelvine (uter, endocol, ovar) 
  • Monitorizarea ganglionilor limfatici superficiali 
  • Ghidarea biopsiilor și a altor proceduri intervenționale 
  • În cazul pacientelor cu mutație BRCA1 sau BRCA2 (ce au risc crescut de cancer ovarian) sau cu sindrom Lynch (cu risc crescut pentru cancer de endometru) 

Limitări: 

  • Calitatea imaginii poate fi afectată de obezitate sau de prezența gazelor intestinale (în cazul ecografiei transabdominale sau transvaginale) 
  • Sensibilitate redusă pentru leziuni profunde sau foarte mici 

Mamografia 

Mamografia este o tehnică radiologică specializată pentru examinarea sânilor, utilizând doze mici de radiații X pentru a detecta modificări anormale.  

Utilitate: 

  • Screening-ul și detectarea precoce a cancerului mamar, chiar înainte de apariția simptomelor 
  • Evaluarea nodulilor palpabili sau a altor modificări suspecte ale sânului (tegument, sângerări sau scurgeri patologice mamelonare etc.) 
  • Limitări: 
  • Sensibilitate redusă la femeile cu țesut mamar dens, unde leziunile pot fi mascate 
  • Posibilitatea rezultatelor fals pozitive, care pot conduce la investigații suplimentare inutile 

 Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) 

Tomografia cu emisie de pozitroni implică administrarea unui trasor radioactiv pentru a evalua activitatea metabolică a țesuturilor, ajutând la detectarea celulelor canceroase active, dar poate fi recomandată și în neurologie sau cardiologie pentru diagnosticul și monitorizarea tratamentului. 

  • Utilitate: 
  • Identificarea metastazelor și evaluarea răspândirii cancerului în organism 
  • Monitorizarea răspunsului la tratament prin evaluarea modificărilor în activitatea metabolică a tumorilor 
  • Limitări: 
  • Rezoluție spațială mai scăzută comparativ cu CT sau RMN 
  • Expunere la radiații (doze reduse) și costuri ridicate 

Proceduri invazive și minim invazive 

Pentru confirmarea diagnosticului de cancer și obținerea de informații detaliate despre tipul histologic și stadiul bolii, sunt necesare investigații invazive. Acestea permit prelevarea de țesuturi pentru analiză histopatologică, determinarea expresiei markerilor moleculari și stabilirea unei conduite terapeutice personalizate. 

undefined

Biopsia și analiza histopatologică a țesutului biopsiat 

Biopsia reprezintă procedura standard pentru diagnosticul definitiv al cancerului. Aceasta constă în prelevarea unui fragment de țesut suspect, care este ulterior analizat la microscop de către un anatomopatolog. 

Tipuri de biopsie: 

  • Biopsia prin puncție (tru-cut): Se utilizează un ac special pentru a extrage un cilindru de țesut dintr-o formațiune suspectă. Este frecvent utilizată în cazul cancerului mamar, prostatic sau hepatic. 
  • Biopsia excizională: Îndepărtarea chirurgicală completă a unei leziuni suspecte. Se utilizează atunci când formațiunea este de dimensiuni mici și accesibilă. 
  • Biopsia incizională: Recoltarea unui fragment de țesut dintr-o tumoră mare, atunci când excizia completă nu este posibilă. 
  • Biopsia lichidă: Analizează fragmente de ADN tumoral circulant din sânge. Aceasta este o metodă promițătoare pentru detectarea precoce a cancerului și monitorizarea evoluției bolii. 

Utilitate: 

  • Confirmarea naturii maligne a unei leziuni suspecte 
  • Determinarea gradului histologic al tumorii 
  • Identificarea mutațiilor genetice relevante pentru tratamentul țintit 
  • Limitări: 
  • Procedură minim invazivă, asociată cu un disconfort minim sau moderat 
  • Posibilitatea unor rezultate fals negative dacă nu se prelevează un eșantion reprezentativ 

b) Endoscopia 

Endoscopia implică utilizarea unui tub flexibil prevăzut cu o cameră și sursă de lumină, care permite examinarea directă a organelor cavitare și prelevarea de biopsii. 

Tipuri de endoscopie: 

  • Gastroscopia: Evaluarea mucoasei esofagiene, gastrice și duodenale pentru detectarea cancerului gastroesofagian. 
  • Colonoscopia și sigmoidoscopia: Este cea mai bună metodă de screening și de prevenție a cancerului colorectal. Permite îndepărtarea polipilor colonici. 
  • Bronhoscopia: Examinarea arborelui traheobronșic în cazul suspiciunii de cancer pulmonar. 
  • Laringoscopia: Examinarea laringelui, a corzilor vocale. Cistoscopia: Investigarea vezicii urinare și a uretrei pentru identificarea cancerului  de tract urinar. 
  • Mediastinoscopia: investighează mediastinul (zona dintre plămâni), fiind utilă în diagnosticarea cancerului pulmonar. Poate fi recomandată persoanelor cu limfom, cancer esofagian sau tumori de timus. 
  • Toracoscopia: permite vizualizarea cavității toracice, a nodulilor limfatici din această zonă, a plămânilor și prelevarea de mostre pentru analiză. 

Mediastinoscopia și toracoscopia sunt utilizate pentru evaluarea ganglionilor limfatici mediastinali în cazul suspiciunii de cancer pulmonar sau pentru biopsierea pleurei în cazul unui posibil mezoteliom. 

  • Endoscopia digestivă superioară: oferă imagini ale esofagului, stomacului, duodenului și primei părți a intestinului subțire. 
  • Anoscopia: evaluarea anusului, cu posibilitatea prelevării de biopsii din zonele suspecte. 
  • Laparoscopia: tehnică minim invazivă utilizată pentru evaluarea organelor abdominale și pelvine și prelevarea de biopsii. 

Utilitate: 

  • Stadializarea cancerului ovarian, gastric sau hepatic 
  • Evaluarea carcinomatozei peritoneale 

Limitări: 

  • Necesită anestezie generală 
  • Există riscuri minime de complicații, precum sângerări sau infecții 

Utilitate: 

  • Vizualizarea directă a tumorilor și prelevarea de biopsii 
  • Detectarea leziunilor pre-canceroase, precum polipii intestinali 

Limitări: 

  • Necesită pregătire prealabilă (de exemplu, pregătirea intestinului pentru colonoscopie) 
  • Poate cauza disconfort, iar în unele cazuri necesită sedare sau anestezie 

c) Puncția aspirativă cu ac fin (FNAC) 

FNAC este o metodă minim invazivă utilizată pentru prelevarea de celule dintr-o masă tumorală prin intermediul unui ac subțire. 

Utilitate: 

  • Evaluarea nodulilor tiroidieni, ganglionilor limfatici sau formațiunilor mamare 
  • Diagnosticarea limfoamelor și a altor cancere hematologice 

Limitări: 

  • Nu furnizează întotdeauna suficiente informații pentru un diagnostic definitiv, necesitând adesea confirmare prin biopsie excizională 

Teste genetice și moleculare pentru depistarea cancerului

Analiza profilului genetic al tumorii poate oferi informații esențiale pentru personalizarea tratamentului oncologic, dar și pentru estimarea riscului apariției cancerului la persoanele purtătoare de anumite mutații genetice. Se prelevează monstră de sânge, salivă sau celule epiteliale. 

Testarea genetică este recomandată în cazul persoanelor cu: 

  1. Istoric de cancer în familie (același tip de cancer diagnosticat la minim trei rude) sau cancer diagnosticat la vârstă tânără în familie; 
  1. Identificarea mai multor tipuri de cancer la aceeași persoană. 
  • Gene cu risc crescut de cancer:  
  1. BRCA1, BRCA2 - cancer de sân, ovar, pancreas 
  1. BRIP1, RAD51C, RAD51D - cancer de ovar 
  1. PALB2 - cancer de sân, pancreas 
  1. CHEK2 - cancer de sân, colorectal 
  • Testele de secvențiere genetică: Identifică mutațiile din ADN-ul tumorii maligne deja diagnosticate, permițând alegerea terapiei țintite potrivite (de exemplu, mutațiile EGFR în cancerul pulmonar sau BRCA1/2 în cancerul de sân și ovarian). 
  • Testele de expresie genică: Analizează activitatea genelor implicate în dezvoltarea cancerului, ajutând la stratificarea riscului și alegerea tratamentului optim (de exemplu, testul Oncotype DX în cancerul de sân). 

Concluzie 

Diagnosticul cancerului necesită o combinație de metode imagistice, analize de laborator, biopsii și teste genetice pentru a asigura o evaluare precisă. Fiecare investigație are avantaje și limitări, iar alegerea metodei adecvate depinde de suspiciunea clinică, localizarea tumorii și stadiul bolii. Identificarea precoce și stadializarea corectă a cancerului sunt esențiale pentru inițierea unui tratament eficient și îmbunătățirea prognosticului pacienților. 

RESURSE 

  1. https://www.cancer.gov/about-cancer/diagnosis-staging/diagnosis
  1. https://www.cancer.org/cancer/diagnosis-staging/tests.html
  1. https://www.cancerresearchuk.org/about-cancer/tests-and-scans
  1. https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/22338-blood-tests-for-cancer
  1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cancer/diagnosis-treatment/drc-20370594 

Formular Programare

Cele mai noi articole

Telefon Programări:
0748 882.324

© 2025 Prof. Dr. Gheorghe Peltecu